Nu fac parte dintre notabilitati, deci nu aveam ce cauta in tribuna oficiala ca sa asist la parada militara, prilejuita de Sarbatoarea Nationala a romanilor. A fost o zi mohorata si destul de friguroasa, deci nici la plimbare nu am iesit de 1 Decembrie, astfel incat am stat acasa si m-am uitat, o parte din timp, la televizor. Nu-mi pare rau caci, in caz contrar n-as fi fost martorul unor ciudatenii, ba chiar a unor elucubratii, spuse la unele posturi de televiziune, cu prilejul Sarbatorii Nationale a romanilor. Primele dintre acestea au fost cele debitate de o persoana careia ii port toata stima, considerand-o cel mai competent si inteligent analist a situatiei politice din tara, intr-o continua schimbare si a evenimentelor internationale. Chiar de ziua Sarbatorii Nationale a romanilor, doamna Alina Mungiu-Pippidi, caci despre domnia sa este vorba, nu a avut ceva mai bun de facut decat sa propuna schimbarea datei Sarbatorii Nationale a romanilor deoarece 1 Decembrie „supara pe unii”. Cu regret trebuie sa-i spun ca nu cunoaste continutul Proclamatiei de la Alba Iulia in care se confera cele mai largi drepturi minoritatilor nationale. Faptul ca acestea nu au fost ulterior respectate ad literam de catre oamenii politici de la Bucuresti este cu totul o alta problema. Acei „unii” nu sunt evident sasii din Transilvania, tot minoritari, alcatuind in unele orase si sate populatia majoritara, avand propriile lor scoli, biserici si asociatii cu diverse profiluri. Sasii din Transilvania ca si svabii din Banat au fost foarte multumiti de statul lor pana in momentul comunizarii Romaniei. Acei „unii”, la care se refera doamna Mungiu-Pippidi sunt evident maghiarii, asmutiti tot timpul de iredentistii din strainatate. Niste utopici, atat iredentistii cat si cei care se tem de iredentism caci, odata ce atat Ungaria cat si Romania, fac parte din U.E., iredentismul nu mai are obiect. Trebuie sa mai amintesc ca Adunarea de la Alba Iulia nu a avut loc in prezenta trupelor romane, acestea fiind obligate sa se opreasca pe Mures, la presiunile lui Clemenceau, de la Paris, Franta fiind principalul aliat al Romaniei de atunci. In fine, Marea Adunare de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918 a incheiat un proces istoric, inceput cu peste o jumatate de secol in urma. In 1848, pe Campia Blajului, dupa citirea proclamatiei lui Simion Barnutiu, multimea a strigat intr-un glas: „Vrem sa ne unim cu Tara!”. In fine, acei „unii” trebuie „menajati”, prin schimbarea datei sarbatorii noastre nationale si sunt, in ultima instanta minoritari dar cu drepturi depline, fiind in prezent chiar la guvernare.
Trec peste aceasta greseala cand a propus, printre datele avansate pentru a deveni sarbatoarea noastra nationala „8 sau 9 mai” in loc de 9 sau 10 mai. Dupa cum se stie ziua de 8 mai este considerata data infiintarii Partidului Comunist din Romania, in realitate sectia Kominternului din tara noastra. Ce-i drept o scapare din neatentie, in schimb, cel putin eu am demonstrat in mai multe randuri, chiar in coloanele „Romaniei libere” ca Romania a devenit o tara independenta in ziua de 10 mai 1877 si nu in ajun. De aceea nu mai insist. In fine, doamna Mungiu-Pippidi are perfecta dreptate atunci cand sustine ca data de 10 mai, aleasa pentru a redeveni sarbatoarea noastra nationala ar fi mai „neutra” si nu ar mai afecta sensibilitatile „unora”. La cele afirmate de domnia sa as adauga un argument de natura istorica. Fara existenta unei Romanii independente proclamatia de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, ar fi ramas fara obiect. Dar atat doamna Mungiu-Pippidi cat si semnatarul acestor randuri am fi niste naivi daca ne-am inchipui ca revenirea la vechea sarbatoare nationala a Romaniei ar fi agreata de Parlament, unde majoritatea deputatilor si senatorilor au fost instruiti si educati in scolile si universitatile comuniste si nu le poti schimba mentalitatea. Nu le poti scoate din cap ca ziua de 9 mai este un fals istoric, stabilit inca din 1918 de culturnicii lui Gheorghiu-Dej. Doamna Mungiu-Pippidi are de asemenea dreptate atunci cand sustine ca sarbatoarea nationala a unui popor nu poate fi mereu schimbata in functie de conjunctura politica ci trebuie stabilita pentru o perioada foarte lunga sau definitiv, de aceea, cel putin eu, cred ca ziua de 1 Decembrie trebuie sa ramana sarbatoarea noastra nationala. Dar domnia sa mai avanseaza o data si mai ciudata, chiar neavenita, pentru a deveni sarbatoarea nationala a romanilor: ziua acceptarii Romaniei pentru a deveni membra a Uniunii Europene. Deci sa ne luam adio de la trecutul nostru, de la istoria noastra, de la traditiile noastre, sa nu mai fim romani ci doar „europeni”.
In fine, in cursul serii de 1 Decembrie am mai asistat la o emisiune televizata, a carei protagonisti au fost tot doi intelectuali: Stelian Tanase si Mircea Dinescu. Nu aveam pretentii de la ei sa aud o lectie „savanta” de istorie la televizor. Dar sa faci bascalie, cu prilejul sarbatorii noastre nationale, sa spui ca regele Ferdinand „intregitorul', dupa cum a fost denumit de Nicolae Iorga, a fost un muieratic si ca regina Maria a avut diversi amanti eu consider o bataie de joc. Oare ei chiar nu cunosc drama sufleteasca a lui Ferdinand I care a trecut peste sentimentele sale fata de tara in care s-a nascut si a fost educat, in prima sa tinerete ofiter intr-un regiment al garii imperiale, renuntand la toate acestea pentru a se identifica cu nazuintele romanilor al caror rege devenise? Oare chiar nu le-a ajuns macar la ureche ca imparatul Wilhelm II, seful „Casei de Hohenzollern”, l-a considerat pe regele Ferdinand un tradator, radiindu-l din randul acesteia? Oare chiar nu au auzit ca, la ordinul Berlinului, se pusese la cale, de catre germanofilii din Romania, chiar detronarea regelui Ferdinand? In fine, cei doi n-au spus o vorba, chiar si in treacat, despre rolul reginei Maria inainte, in timpul si dupa razboiul de intregire a Romaniei. Atat…
