Franceza invatata la Liceul nr. 1 Baia Mare (azi, „Gheorghe Sincai”), cu doamna profesoara Achim, nu s-a mai desfrunzit de mine niciodata. Vorbeam atat de bine inca din primii trei ani de Baia Mare incat, cand m-am trezit in ultimul an la Liceul minier Borsa (din motive de biografie nesanatoasa), noua profesoara ma consulta la anumite subtilitati de traducere. Apoi a venit Oradea si fascinantul profesor Zaharia Macovei, cu doctoratul la Paris, sustinut la Paul Valery, acum uitat de toata lumea intr-un azil din Sibiu. Aveam sa aflu abia dupa multi ani ca profesorul Macovei era, de fapt, una si aceeasi persoana cu remarcabilul poet interbelic E.Ar. Zaharia, din grupul „Iconarilor” bucovineni (remarcat de George Calinescu in marea sa istorie!), venit in Bihor sa-si piarda urmele, dupa ce toti cei din respectiva miscare literara fusesera arestati de comunisti. Prin profesorul Macovei, m-au ajuns si pe mine din urma Rimbaud, Verlaine, Baudelaire, Mallarme. Erau anii frumosi ai tineretii cand j'ai pris dans un soir la beaute sur mes genoux et je l'ai trouve amere. Zile in sir, pe malurile Crisului, care traversa Oradea, le monde existait pour aboutir au livre si, mai mult ca sigur, un coup de de jamais n'abolira le hasard. Am prins pe atunci si eu, pe strada Armata Rosie, de la marginea orasului, insolenta retorica si i-am rasucit gatul si cum era sa nu recunosc rasaritul bihorean de soare, de pe strada Olteniei, din apropierea strandului termal, dupa versul celebru al lui Apollinaire: soleil, cou coupe!
Fascinatia pentru evanescentul profesor Zaharia Macovei o imparteam, inca din primul an de filologie, cu tanara asistenta de franceza, cu tot cu mult prea frumosii ei ochi albastri. Ea mi-a adus inca din acei ani cartile lui Camus, proaspat aparute la Paris, si Sartre si noul roman francez, si Gide si mai tot existentialismul, copertele lor miroseau a prospetime pariziana de izbea, incat ma si miram ca patrulele de muncitori utecisti din oras nu voiau sa-mi taie decat pletele si nu descopereau cata francofilie mustea in mine, inca din acei ani de inceput ai comunismului ceausist. Mais o sont les neiges d'antan? Bine macar ca in franceza mea de tinerete ochii prea frumoasei asistente au ramas la fel de stralucitori si albastri!
