Unii experti considera ca modelul revolutiei romane din 1989 ar putea fi importat de autoritatile chineze pentru Coreea de Nord. De altfel, specialistii de la Beijing studiaza de ani de zile felul in care s-au produs schimbarile de regim in estul Europei, iar presedintele nord-coreean, Kim Jong Il, se teme sa nu sfarseasca la fel ca Nicolae Ceausescu. „Modelul” revolutiei romane poate fi preluat si adaptat de catre China, care ar putea juca rolul fostei Uniuni Sovietice, sugereaza fostul sef al Serviciul de Informatii Externe Ioan Talpes, care spune insa ca lucrurile nu pot fi duse pana la capat fara sprijinul serviciilor secrete din Coreea de Nord. In schimb, Ioan Mircea Pascu, fost ministru al Apararii, socoteste ca doar un puci pus la cale de armata coreeana ar schimba regimul dinastic de la Phenian.
Experti chinezi citati de corespondentul Sunday Times la Bejing sustin ca guvernul chinez ar lua serios in discutie posibilitatea schimbarii regimului nord-coreean. Potrivit acestora, in ultimii zece ani ar fi avut loc trei tentative de lovitura de stat in Coreea de Nord: prima in 1996, cand armata a sasea intentiona sa se revolte, dar planul a fost tradat de un comandant nou, a doua in 1998, cand o incercare de revolta a fost inabusita sangeros la Phenian si prezentata ulterior de catre Kim Jong-Il drept un exercitiu militar, si a treia in 1999, cand o companie a armatei a treia s-a rasculat in semn de nemultumire fata de distribuirea ratiilor de cereale in timpul foametei prelungite, care ar fi ucis un milion de oameni. Pentru a argumenta intentia autoritatilor de la Beijing de a schimba conducerea Coreii de Nord, specialistii chinezi spun ca imediat dupa testul nuclear facut de Phenian, China a inceput construirea unui gard de-a lungul frontierei chinezo-coreene pentru a preveni un eventual val de refugiati nord-coreeni.
Ioan Talpes, general in rezerva si fost sef al spionajului romanesc, crede ca este „dificil de preluat modelul revolutiei din 1989, in conditiile in care izolarea din Coreea de Nord este de cel putin patru ori mai accentuata decat cea de care au avut parte cetatenii romani fata de mutatiile si proiectele care se vehiculau la data respectiva in zona”. In schimb Vasile Secares, profesor de relatii internationale la Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative (SNSPA), spune ca „e aproape imposibil de transplantat” modelul revolutiei autohtone fiindca „nici China nu este angajata intr-un proces de schimbari care sa poata genera un efect de contagiune”. Pe de alta parte, spre deosebire de Romania anilor 1989, unde armata era afectata in aceeasi masura ca restul populatiei de lipsurile de toate felurile, in Coreea de Nord armata are un statut cu totul diferit, dupa cum explica Vasile Secares: „Armata este un reazem foarte solid al regimului Kim, iar acest lucru ar putea permite mai degraba o lovitura de stat militara, daca ar fi vorba despre o penetrare chineza acolo si relatii stabilite la nivelul armatei, dar asta nu stim”.
„In Romania serviciile nu au functionat bine la revolutie”
„Intr-un regim dictatorial, oamenii serviciilor sunt cei mai apropiati de dictator, sunt cei mai in masura sa cunoasca detalii pentru o astfel de actiune, de aceea orice schimbare de regim are nevoie de concursul acestora”, sustine Ioan Talpes, fostul sef al SIE, care isi aduce insa aminte ca „in Romania serviciile nu au functionat bine”, desi „intelesesera de mult ca schimbarea facea parte din continutul actiunilor ce se desfasurau la acea data in Europa, totusi s-au dat la o parte”. Ioan Talpes spune ca structurile informative autohtone „n-au facut decat sa evite prinderea lor la mijloc” si ca „multi dintre oamenii serviciilor nu si-au dorit o asemenea schimbare pentru ca se vedeau si ei pozitionati intr-un raport de putere care odata schimbat le periclita pozitia”. Fostul sef al spionajului autohton in perioada 1992-1998 explica aceasta atitudine prin faptul ca varful serviciilor din Romania, „cu putine exceptii, a fost unul extrem de rudimentar, nu avea habar despre ce este vorba si foarte putini intelegeau ce inseamna schimbarile de geostrategie si impactul acestor schimbari asupra unei izolari pe care ei au promovat-o”. Ioan Talpes este convins ca in urmatorii cinci ani „sau chiar mai repede” va avea loc o schimbare in Coreea de Nord: „Daca tinem cont de reusitele chineze, cred ca are toate sansele sa faca jocuri mult mai mari decat cele pe care le-a facut Gorbaciov in Europa de Est”.
Arma nucleara, „polita de asigurare” sau motiv de schimbare?
Fostul ministru al Apararii Ioan Mircea Pascu este de parere ca „nord-coreeni au vrut sa se protejeze, dar s-au vulnerabilizat si mai mult cu bomba”, in vreme ce fostul ambasador al Germaniei la ONU Tono Eitel socoteste ca „pentru Kim Jong Il, testul nuclear efectuat a constituit un fel de polita de asigurare pe viata”, fiind in acelasi timp „un semnal ca doreste restabilirea unui dialog direct cu americanii”. Totusi, din punctul sau de vedere „sanctiunile impuse constituie un avertisment cat se poate de clar”, dar ele nu vor putea „ingenunchea dictatura” nord-coreeana.
Ioan Mircea Pascu argumenteaza, in schimb, ca prin arma nucleara „nord-coreeni au vrut sa creasca pretul schimbarii, dar, paradoxal, au accelerat presiunea pentru schimbare”, fiindca „armele nucleare nu pot fi lasate in mana unor guverne care nu joaca dupa regulile internationale si nu ofera nici o garantie ca nu vor folosi aiurea aceasta mare putere”. Pe de alta parte, fostul ministru al Apararii nu crede ca modelul romanesc este functional pentru chinezi: „Nu ne putem astepta de la China sa creeze o piata Tienanmen in Coreea de nord, fiindca acesta e si modelul romanesc”. Analistul militar Cornel Codita sugereaza ca lucrurile se vor precipita doar daca regimul de la Phenian va repeta experienta nucleara si ca in aceasta situatie China ar putea juca rolul pe care URSS l-a avut in schimbarile est-europene.
Michael Radu, seful Centrului de Cercetare a Terorismului din Philadelphia
„Revolutia romana nu poate fi importata. Dupa discutiile pe care le-am avut anul trecut cu sud-coreeni care ne-au vizitat, am ajuns la concluzia generala ca nord-coreenii sunt un popor pierdut pentru doua generatii de acum incolo, chiar daca ar cadea regimul maine. Cei ajunsi in sud nu s-au adaptat, nu inteleg etica muncii, libertatea ii sperie, tehnologia este un mister infricosator etc. Daca in Romania pre-1989, cu acces (chiar limitat) la ziare, radio etc. din Apus, abia a fost o disidenta, si nu a fost opozitie, in Coreea de Nord nu au radio (sau au, dar doar cu lungimi de unda pentru propaganda), nu au ziare straine (nici macar chinezesti) – si asta de 60 de ani – rezultatul este un neam de roboti (iar traditionalul respect confucianist pentru autoritate nu ajuta).
Tom Gallagher profesor de stiinte politice de la Institute of Peace Studies, Universitatea din Bradford, autor a numeroase studii despre regiunea balcanica si Europa de Est
Putem porni in mod cert de la ideea ca liderul nord-coreean va fi studiat cu atentie motivele ce au condus la caderea alter ego-ului sau romanesc. Iar masurile sale de precautie se extind asupra celor ce ii impun politica, fiind de asemenea feriti de privatiunile suportate de populatie. Totodata, isi va fi impanzit serviciile secrete cu informatori, creand un sistem de control vertical care ii permite anihilarea comploturilor inca dintr-o faza incipienta. Daca vor fi existat vreodata personaje „in adormire” ca Ion Iliescu, care s-ar fi putut distanta intr-un fel sau altul de regim, ele au fost cu siguranta eliminate de mult. Orice fel de contact al unor terti stabilit cu China este, indubitabil, minutios monitorizat, astfel ca eventuale intalniri intre un Brucan nord-coreean cu liderii de la Beijing vor putea avea loc exclusiv cu autorizarea Phenianului. Cat despre Beijing, acestuia ii lipseste traditia sovietica de promovare a schimbarilor de regim in tari-satelit ale caror politici nu s-au dovedit pe plac. Desigur, liderul totalitar este la fel de fanatic, manic si inuman ca Ceausescu. Dar pare mult mai calculat si mai dispus sa invete lectia istoriei, oferita prin prabusirea unui regim modelat chiar dupa cel al propriului parinte.
Lavinia Stan director al Centrului de Studii Postcomuniste de la St. Francis Xavier University, Canada, profesor la Concordia University, Montreal, Departamentul de Stiinte Politice:
„Schimbarea de regim nu poate fi initiata decat de factiunile marginalizate ale actualei conduceri. Soarta tarii depinde, paradoxal, de existenta unui Ion Iliescu nord-coreean, si din acest punct de vedere China a procedat corect daca i-a cerut sfatul fostului presedinte roman, asa cum ziarele britanice au speculat. Un Iliescu nord-coreean ar putea ralia in jurul sau comunisti ale caror cariere politice au fost curmate de familia conducatoare, idealisti ce cred ca sistemul comunist poate fi salvat printr-o alta (justa) aplicatie practica, instrumentalisti revoltati de nepotismul si coruptia comunismului dinastic, realisti atrasi de comunismul capitalist de inspiratie chineza, militari critici fata de cursa de inarmare fortata la care tara s-a autocondamnat si lideri marunti care ar dori o relaxare a sistemului si o viata mai buna pentru copiii lor. Insa acest Iliescu nord-coreean va avea aceleasi tare ca Iliescul nostru romanesc. Neobisnuit cu opozitia si critica, va avea putina simpatie pentru lideri si partide politice necomuniste si nu va ezita in a cere unui segment al populatiei sa-l snopeasca pe celalalt in numele unitatii poporului si apararii valorilor revolutiei”.
Dr. Dennis Deletant – istoric, profesor la Scoala de Studii Slave si Est-Europene, University College of London
„Kim Jong Il s-a dovedit a fi imprevizibil – o greseala majora, deoarece autoritatile chineze vor trebui sa puna de-acum sub semnul intrebarii statutul sau de aliat stabil, credibil si temeinicia relatiilor avute. Dar China va cauta sa evite instaurarea unei instabilitati in Coreea de Nord, intrucat aceasta ar conduce la dezordine sociala, tulburari si un val de refugiati ce ar pune, inevitabil, sub presiune frontiera sino-nord-coreeana. Regimul de la Phenian a fost in mod cert cutremurat de rasturnarea lui Ceausescu, cu care intretinuse relatii stranse. Imediat dupa 1990, Phenianul a adoptat o serie de restrictii interne si mai draconice. Astfel, sansa aparitiei unui personaj potential alternativ la actualul lider totalitar a devenit extrem de redusa.”
Ioan Talpes
„In Coreea de Nord lucrurile stau mai prost decat in Romania lui Ceausescu. In acelasi timp, acolo totul se joaca pe o singura carte, cea a marelui lider, de aceea lucrurile pot fi chiar mai simple: eliminarea acestuia. Eu nu-mi imaginez ca acolo nu sunt oameni care deliberat lasa asupra marelui lider toate gafele si toate provocarile pentru ca la un moment dat ei sa nu fie identificati in procesul schimbari. E o formula de a exista cand nu poti sa-ti asumi un risc major.”
