O industrie superdezvoltata in perioada comunista, sectorul conservelor se pregateste sa dea fata cu dificultatile integrarii, dupa ce o mare parte din ea a fost decimata de tranzitie. In conditiile in care mari fabrici aflate in bazine legumicole cu potential ridicat au fost pur si simplu devalizate, uni-tatile existente incearca sa se replieze, specializandu-se pe cate un sortiment de produse.
Deficit de centre
de colectare
O mare problema cu care se confrunta industria romaneasca a conservelor de legume si fructe consta in insuficienta centrelor de colectare si depozitare a materiilor prime, spune Dragos Frumosu, presedintele Federatiei Sindicatelor din Industria Alimentara.
Aceste centre au existat in pe-rioada comunista in cadrul marilor combinate de conserve. Intre timp, insa, fabrici de traditie, aflate in regiuni legumicole cu mare poten-tial, si-au inchis portile, din cauza managementului defectuos, in principal. Exemple in acest sens sunt Horticons Fetesti, Munca Ovidiu sau Fabrica de conserve Oltenita, unde in momentul de fata nu se mai lucreaza sau productia este redusa la minimum.
„Ministerul Agriculturii ar fi trebuit sa elaboreze, impreuna cu patronatele si sindicatele, o strategie de dezvoltare a acestui sector. Altfel, multe intreprinderi din domeniu pur si simplu vor disparea dupa aderare”, spune Frumosu.
Specializare
pe grupe de produse
De la marile combinate de conserve, care produceau toata gama sortimentala, in momentul de fata s-a produs o anumita specializare a fabricilor care au supravietuit.
Fiecare unitate s-a axat pe o anumita grupa de produse pe care o fabrica. Putine mai sunt cele care fabrica, deopotriva, si compoturi, si gem, si muraturi si bulion.
In ceea ce priveste investitiile, acestea sunt dominate in sectorul conservelor de firme si cetateni din lumea araba, iar unele au ramas chiar in proprietatea statului. Este cazul societatii Raureni, al carei pachet majoritar de actiuni este detinut de combinatul chimic Oltchim Ramnicu Valcea.
Ceilalti mari jucatori de pe piata conservelor de legume-fructe sunt fabricile de la Buzau, Buftea si Tecuci. In total, pe aceasta piata acti-veaza nu mai mult de 45 de fabrici, cele mai multe avand dimensiuni reduse si o distributie zonala. Inainte de 1989, numarul fabricilor era si mai mic, de aproximativ 20, insa era vorba de complexuri legumicole puternice, care produceau toata gama de conserve.
In ceea ce priveste numarul angajatilor, el a scazut vertiginos, de la aproape 8.000 la putin peste 1.000. Dragos Frumosu spune ca in general la fabricile mici si veniturile sunt mici, salariul minim pe ramura de 5,2 milioane de lei vechi pentru per-sonalul calificat nefiind respectat in multe cazuri.
Programe de modernizare
In ciuda dificultatilor, patronii se declara optimisti in ceea ce priveste implicatiile momentului 1 ianuarie 2007, spunand ca situatia nu este chiar atat de albastra. Presedintele patronatului Romconserv, Aurel Tanase, spune ca societatile afiliate la aceasta organizatie au realizat sau au in derulare programe in valoare de 30 milioane de euro pentru modernizarea infrastructurii si echipamente. „Investitiile au fost realizate fie prin fonduri proprii, fie prin programul SAPARD. Acum, asteptam fondurile structurale”, ne-a declarat Tanase. El a adaugat ca se incearca, prin intermediul Consiliului pe produs constituit pe langa Ministerul Agriculturii, realizarea unui program de revigorare a bazelor de productie a legumelor si fructelor, astfel incat fabricile sa poata fi incarcate la capacitate maxima si in mod constant.
Presedintele Romconserv spune ca industria conservelor nu este amenintata de cresterea consumului de legume congelate, sustinand ca este vorba de o reglare fireasca a pietei.
„Pe de alta parte, segmentul legumelor congelate nu poate satisface decat o mica parte a pietei, gama sortimentala fiind redusa din motive obiective”, a adaugat Aurel Tanase.
