De luni de zile problema schimbarii presedintilor Camerei Deputatilor si Senatului de catre Coalitia (?!) aflata la guvernare domina viata politica si ocupa pagini intregi ale jurnalelor. Intr-adevar situatia existenta, adica detinerea presedintiei Camerei Deputatilor si Senatului de catre Opozitie, evident minoritara, constituie o anomalie, neintalnita in nici o tara din Europa civilizata si democratica. Minciuna aruncata initial presei de catre PSD, anume ca si in alte state democratice exista „coabitare”, era atat de gogonata incat pana si initiatorii acestei aberatii au renuntat la ea. Intr-adevar „coabitarea” exista intre presedintele tarii, acolo unde este ales direct de cetateni (de exemplu in Franta), si un guvern de alta coloratura politica, ca exponent al majoritatii parlamentare. Dar o „coabitare” in Parlament, intre presedintii acestuia, reprezentand Opozitia si majoritatea parlamentara, din care se naste guvernul, oricat s-ar cauta in Europa, nu se intalneste, caci o asemenea situatie nu este posibila. Doar in Romania cu o „democratie originala”, dupa chipul si naravurile domnului Ion Iliescu, s-a putut emite o asemenea aberatie, pana cand „strategii PSD” si-au dat seama ca o astfel de gugumanie „nu tine” si au recurs la alte mijloace mai „eficiente” dar si murdare.
Solutia pentru iesirea actualei Puteri din impas ar fi existat: alegeri anticipate, atunci cand presedintele Traian Basescu se pronuntase in favoarea acestora si cand Alianta DA se afla in sondaje intr-o pozitie excelenta. N-a vrut insa domnul Calin Popescu Tariceanu, cramponandu-se de scaunul sau de prim ministru precum domnii Nastase si Vacaroiu tin cu dintii de jilturile lor. N-au vrut nici o seama de parlamentari din actuala majoritate caci „ce-i in mana nu-i minciuna”, adica un loc sigur, timp de patru ani, in Senat si Camera Deputatilor, adica indemnizatii enorme si diverse alte avantaje dar, mai ales, posibilitatea traficului de influenta etc.
In aceste conditii „inteleptii Aliantei”, pentru a schimba totusi din inaltele lor functii pe domnii Nastase si Vacaroiu, au inventat schimbarea Regulamentelor de functionare ale Camerei Deputatilor si Senatului, ceea ce nu a contribuit decat la strangerea randurilor in cadrul PSD, macinat de orgolii si lupte de interese. Deci o prima gafa a „inteleptilor” Aliantei, care sunt intalniti mai ales printre liberali. In plus, PSD si-a dovedit „patriotismul” si „interesul” pentru aderarea la UE prin motiuni simple, pe banda rulanta, in Parlament, blocand astfel atat adoptarea legilor necesare pentru intrarea Romaniei, cel putin pe usa din dos, in UE, dar si modificarea Regulamentului cu pricina pentru debarcarea lui Nastase si Vacaroiu. Dar, de curand „lovitura de teatru”. Cele doua regulamente, ce contin si articolul privind modul de alegere a presedintilor Camerei si Senatului s-au votat cu o rapiditate uluitoare, inclusiv de PSD-isti care nu mai au obiectii. De ce? Fiindca, intre timp PSD-ul a „aranjat totul” la Curtea Constitutionala iar „inteleptii Aliantei” ori sunt naivi, ori de rea credinta, prefacandu-se ca nu stiu, ori prosti. Oare „ilustrii” nostri politicieni de la Putere nu stiu ca, din timp, domnul Nastase cu ai sai a garnisit Curtea Constitutionala cu toti fostii ministri FDSN-PDSR incat Inalta Curte sa se pronunte conform ordinelor venite de la Partid, ca in vremurile cand Justitia se pronunta si doza pedepsele in acelasi mod, in vremurile pe care multi naivi le considera apuse. Dar Inalta Curte mai contine, pe langa cei mentionati, inca doi „judecatori de marca”. Unul este sotul doamnei Rodica Stanoiu. Primul gest pe care doamna Stanoiu l-a facut in 2000, dupa ce a fost numita in fruntea Ministerului de Justitie a fost cel de a trage sforile incat sotul Domniei Sale sa ajunga la Curtea Constitutionala. Cel de al doilea este domnul Acsinte Gaspar, persoana de mare incredere a lui Nastase. Mai intai domnul Gaspar a fost secretar al Camerei Deputatilor, pe cand seful sau Nastase era presedinte (1992-1996), ulterior a devenit deputat PDSR-PSD, iar pe vremea „impuscatului” fusese un priceput jurist la Consiliul Legislativ care, impreuna cu altii, reusea sa imbrace in forma unor legi toate aberatiile si ordinele venite din partea lui Nicolae Ceausescu.
Toate acestea le stiu prea bine nu numai „onorabilii” de la PSD, stapani pe situatie, chiar daca deocamdata se afla in Opozitie, dar si „inteleptii” strategi de la DA care creeaza doar o aparenta stare conflictuala, buna de pacalit „prostimea” care se uita la televizor. Infrangerea Aliantei DA este de pe acum asigurata, totul se va petrece dupa cum s-a decis la sediul PSD din Kiseleff si, ca atare, se pune fireasca intrebare in ceea ce priveste pe domnul Tariceanu cu ai sai: Naivitate, inconstienta, prostie sau rea credinta? Nu vreau sa raspund la aceasta intrebare. Las cititorilor sa se pronunte. Eu am un raspuns de alta natura. Singura solutie pentru curmarea mentionatului „balci politic” o reprezinta alegerile anticipate. Pana nu este prea tarziu. Campania electorala nu ar afecta nici actiunile meritorii ale domnului ministru Flutur in apararea populatiei fata de o eventuala extindere a gripei aviare, nici eforturile doamnei ministru Monica Macovei de a ne da o Justitie independenta. Alegerile anticipate ar conduce cel putin la taierea unora dintre tentaculele Mafiei, care, in caz contrar, ne va sufoca, ne va transforma pe toti in milogi si muritori de foame. Minus VIP-urile.
