Doi pe-un fir

La noi, cetatenii, pe langa criza de locuinte, pamant si titluri de proprietate, se mai confrunta si cu o acuta penurie de… fire telefonice. Cand ti-e lumea mai draga, atunci nu se gaseste un fir liber. Din acest motiv, suntem pusi in situatia de a imparti „spatiul locativ” al unui fir de telefon cu diverse alte persoane si servicii specializate. Pur si simplu ne calcam pe timpane! Sunt situatii cand un fir de telefon este mai aglomerat decat oricare mijloc de transport reconditionat. Chiar pe fir fiind, respiram unii altora in ceafa, ne luam vorba din gura, ceea ce nu este chiar atat de placut, tipam, racnim, una intrebam, alta aflam, ne bruiem reciproc, ne hlizim, behaim, ne porcaim. Firesc, in astfel de situatii, cand vorbim toti in acelasi timp, mai apar si unele contradictii si divergente de opinie, pentru ca, iata, chiar si la telefon cetatenii partiei noastre tin sa-si faca, nestanjeniti si neingraditi de nimeni, cunoscuta opinia lor personala. Intr-un fel, de ce sa nu recunoasem, o astfel de convorbire telefonica este mai mult decat educativa si instructiva in materie de democratie. Da, nu exageram, este vorba de un veritabil exercitiu democratic. Diferite paturi sociale, care se intalnesc pe firul de telefon, dezbat, pe langa chestiuni personale, politica tarii. Pe diferite tonalitati, cetatenii republicii isi exprima prin viu grai si expresii dintre cele mai colorate, sentimentele de inalta pretuire la adresa celor care, urcandu-i pe cele mai inalte culmi de progres, i-au uitat acolo! Cu o oarecare prudenta, reminiscenta a timpurilor apuse, nu se dau nume, dar folosindu-se un limbaj cifrat, presarat cu tot felul de indicative: bufnita, porcul, Dumi, bombonel, butimanu mare, Hrebe, mutu, cocosel, gulie, grecul, Colombo, Shogunel, martianul, tete. Fondul acustic este asigurat de tot felul de pacanituri, pocnituri, bazaituri, gafaituri, suflaturi si oftaturi. Multi dintre noi poarta in timpane ecoul unui flasc, fta, mda, inga, ha, fleosc. Cert este ca aparitiile noastre pe firul telefonic nu se pierd in eter. Anumite cadre specializate fac recenzii, fiseaza istorisirile noastre nevinovate. Uneori, in ciuda aparaturii lor moderne, se mai fac si confuzii. De aceea, fiind vorba totusi de o misiune care presupune discretie si confidentialitate, este bine ca firul de telefon sa nu fie supravegheat de indivizi care au polipi, sufera de astm, respira greu, au alergie la „coada soricelului”, stranuta din orice, gafaie cand incheie un raport, ii ia gura peste masura admisibila in regulamentul de ordine interioara ori sunt peltici. Eu ma uit la vecinul meu. Omul are armata in sange. De cate ori Caramitru se adreseaza ascultatorilor cu „Buna seara, iubito”, asta sopteste conspirativ „Sa traiti!”