In dreapta si in stanga, pana departe, se-ntind zarea pustie si o singuratate care invaluie doar pacea fagilor. In dimineata de sfarsit de septembrie nici o raza nu razbate prin atatea trunchiuri ce se ingramadesc si se incaleca pe alocuri. In adancurile negre din jur, ce-ti provoaca teama, zac „batranii si invinsii”, taind piezis calea cu crengile uscate, negre, trecute parca printr-un foc dogoritor. In stramta carare doar o lumina nehotarata, inselatoare pluteste in fata. Nici un zgomot, doar din cand in cand suflarea Cosavei trezeste in apasatoarea singuratate un sunet, ce aminteste de Dunarea involburata la Cazane ori de galgaitul aproape metronomic al Minisului la Bigar. Suntem in voia imensei si secularei paduri, care ne suie si ne coboara deasupra fluviului, pasind pe scari de lut si de bolovani ori pe capricioase poduri din lemn uitate si de vremuri. Aceste frumuseti care se desfac in fiecare dimineata din negurile reci si se cufunda seara in aburii fumului le vad taietorii de lemne din Banatul de Munte.
Copacii mor in picioare
Exploatarile forestiere din perimetrul fascinantului tinut sunt strans legate de dezvoltarea mineritului, intensificarea lor fiind datata cu aproape 300 de ani in urma. Marile suprafete impadurite explica in mare masura de ce pe aceste meleaguri s-au dezvoltat bogate traditii silvice. Dovada sta faptul ca tinutul de taina si de vis are cele mai mari suprafete de paduri (inca) virgine din tara, cu o pondere insemnata a arborilor care au varste mai mari de 150 ani, fiind situate in bazine inaccesibile. De care cei aproape 200 de silvicultori din Germania, Austria, Olanda si Polonia, care le-au vizitat nu demult, au ramas impresionati, consemnand: „Nu stiam, n-am banuit macar ca intr-o Europa bantuita de febra transformarilor, in care padurile originare, cu valoare de arhetip, au fost practic spulberate, exista inca asemenea comori de frumusete, incomparabile ca monumentalitate si structuralism…”. In care cresterile in volum sunt aproximativ egale cu volumul eliminarilor naturale si ca, spre a nu fi brutal deranjate, in mare parte din aceste paduri au fost amenajate fonduri de vanatoare. Despre stricaciuni din partea tot mai putinilor locuitori din zona, nici vorba. Doar braconierii veniti de aiurea le mai dau silvicultorilor batai de cap, care recunosc fara ocolisuri ca intampina mari greutati privind recoltarea masei lemnoase si valorificarea superioara a ei in raport cu posibilitatile padurii. Si asta, in primul rand din cauza inaccesibilitatii fondului forestier, care nu dispune decat de 2010 kilometri de drumuri, cu un indice de densitate al retelei extrem de mic, de numai 5,2 metri liniari la hectar fata de un optim de 14-15 metri liniari la hectar.
Calea ferata, la fier vechi
Acolo unde stanca rasare printre fagii cu talia lor inalta, care sare bine de 50 de metri, si un diametru al trunchiului de pana la un metru si jumatate, coboara deja in valea Berzeasca, pe al carei talveg serpuitor se-ntindea candva pe vreo 52 kilometri, incepand de la malul Dunarii si pana spre Bozovici, o cale ferata forestiera ce-si dovedise in timp marea utilitate in transportul lemnului taiat in nemarginitele paduri. Ce ratiuni „economice” i-au impins pe cei care au dispus dezmembrarea drumului de fier si vanzarea sinelor la… fier vechi prin licitatii trucate, castigate de SRL-urile unor intreprinzatori dubiosi ale caror sedii de firme nu le-a mai dat nimeni de urme. Gaterele si celelalte utilaje din portul Burzeasca, unde ajungea lemnul si se facea prelucrarea lui primara, au apucat pe aceleasi intortocheate cai, fiind instrainate la preturi derizorii. In urma n-au ramas decat 200 de concediati, care au ingrosat, alaturi de minerii de la Cozla, randurile somerilor, si asa foarte multi in saraca asezare de la varsarea raului in fluviu. Loc ajuns candva un fel de „dispecerat” al barcilor ce lucrau in ritm indracit la embargo.
Lemnul s-a depreciat in Clisura Dunarii
Cu cele 32.152 hectare fond forestier in administrare, Ocolul Silvic Berzeasca este al cincilea ca marime din tara. Cu o caracteristica: compactibilitatea intregului fond, padurile fiind amplasate pe vaile Liubcova, Sirina si Berzeasca, cu scurgere la Dunare. Precizam ca intreaga suprafata de paduri face parte din groapa intai, cu rol de protectie a lacului de acumulare Portile de Fier. Peste 15% din arbori au varste mai mari de un secol si jumatate, adica au ajuns la limita biologica, fiind situate in zone inaccesibile. Niciodata insa in ultimul deceniu exploatarile forestiere n-au fost intr-o asemenea agonie. De la aplicarea angajamentului din anul 1994 s-a recoltat un volum de masa lemnoasa de nici 70.000 metri cubi, in conditiile in care adevarata posibilitate de taiere pe care o au padurile locului este de 61.000 metri cubi pe an, adica tot atat cat este cresterea anuala a padurii.
Elvetienii au venit la Berzeasca
Pe Valea Berzeasca se finalizeaza un proiect in valoare de 2,5 milioane de franci elvetieni prin participarea unui consortiu format din sase firme din Tara Cantoanelor. Exploatarea lemnului se face printr-o valorificare pe baze ecologice a masei lemnoase, folosindu-se transportul pe cablu al bustenilor din parchet, instalarea de funiculare, dar si cu ajutorul – ca odinioara – cailor de tractiune ai localnicilor. Aici lemnul va fi fasonat, uscat, tratat si supus apoi prelucrarii primare, cheresteaua si semifabricatele obtinute fiind exportate in Europa de Vest. Ceea ce rezulta in urma prelucrarii este utilizat drept combustibil pentru producerea energiei termice necesare procesului de productie. Problema exploatarilor forestiere in Banatul de Munte nu poate fi insa rezolvata fara alte investitii destinate deschiderii drumurilor de acces in paduri.
Multe proiecte, putine realizari
In perioada 1990/2000 in padurile carasene nu s-a amenajat decat un singur drum de acces, lung de 1,2 kilometri, la Izvorul Sarbului, in cadrul Ocolului Silvic Mehadia. Abia in anul 2002 problema drumurilor forestiere a devenit o prioritate, fiind finalizate in acest rastimp lucrarile la drumul lung de 3 kilometri de la Cheile Nerei si au devenit operationale si caile de acces Sucu-Olteana, Balnovat-Golmaz, Topenia, Helisagul Mare si Valea Mare-Vidra, care insumeaza 28 kilometri. In urmatorii ani, in padurile carasene se vor deschide alte 18 drumuri in lungime de 69,6 kilometri, localizate la Axial Raul Lung, Contur Lac Poneasca, Vidra Mare, Zlatnai Potoc, Valea Lunga si Prelungirile Higeg. Putine insa, prea putine pentru Banatul de Munte, unde exista cea mai mare resursa de lemn de fag din Romania ce-si asteapta de mult timp exploatarea.
