Cativa muncitori platiti sa sape la fundatia unei case se plictiseau. Soarele ardea prea puternic pentru ei. Ca de obicei, doar doi foloseau lopata, din cand in cand, destul de des, rezemandu-se de ea. Restul, inca vreo cinci, isi gasisera un loc la umbra si asudau din greu dand indicatii. La un moment dat, grupul intreg se anima. Toti pornesc cu spor la treaba. Nu, nu venise proprietarul in inspectie. Era o initiativa personala! Dupa treizeci de minute, treaba se termina. Toti isi dadura sepcile pe spate a admiratie. Si ce sa vezi? Chiar langa fundatia abia conturata incepea un drum. Circulat. Treceau destule autoturisme pe acolo. Mobilizarea exemplara a avut drept scop construirea unei bariere. O facura din lemn. Prima victima se opri. Soferul trebuia sa-si continue drumul, dar fu nevoit sa citeasca, siderat, un afis: “Drum particular. Cine trece trebuie sa dea 10 mii de lei”. Pana la urma, dupa ceva parlamentari, soferul le-a platit. Si altii au facut la fel, desi nu intelegeau de ce trebuie sa dea bani ca sa treaca pe un domeniu public. Dar se grabeau. Dupa ce terminara bariera, muncitorii n-au avansat cu nimic la fundatie, principala lor preocupare fiind… colectarea “taxei”! Ba se mai si amuzau copios: “Ia uite si la prostu' asta, ne-a dat bani!” Tarziu, au plecat acasa cu plinul facut. A doua zi, bariera fusese stricata, probabil de vreun nervos, iar muncitorii trecura la treaba pe la amiaza, ignorand resturile de lemn pe care le folosisera ca sa-i pacaleasca pe ceilalti. Aveau satisfactia lucrului bine facut. Se luasera dupa ce au vazut la televizor si au citit prin ziare. Bariera acelui grup de muncitori reprezinta de fapt ceea ce se intampla la scara mai mare. Daca, de pilda, la Mamaia unul a pus taxa si percepe un bir pentru un drum public, ei de ce sa nu blocheze o poteca? Bani intrati fara munca in buzunarul unora.
Cei care au procedat astfel sunt mari consumatori de informatii despre crime, violuri, incesturi, manelisti. Considera asemenea stiri ca fiind, evident, un mare succes! Acest tip de presa a inceput prin sondaje cu intrebari de genul: “Ce ati vrea sa vedeti la…?” Cei mai multi chestionati au fost oameni fara cultura, iar, usor-usor, cititorii si telespectatorii care nu au agreat tipul de presa ieftina si de prost-gust au inceput “sa se dea” dupa ceilalti. Ziarele decente au inceput sa piarda constant cititori, unele ajungand chiar in pragul falimentului. Incurajarea presei de calitate indoielnica se produce in mod intentionat. In special politicienii si marii corupti prefera ca presa sa aiba in vizor un anumit manelist ori un alt cantaret semianalfabet decat afacerile lor murdare. Ziarele care doresc sa supravietuiasca acestei perioade tulburi a presei romanesti incearca metoda de relansare prin tabloidizare si transformarea acestora in loterie cu premii. Cine cumpara ziarul poate primi si ceva in plus. Din pacate, tot mai multe ziare apeleaza la aceste mijloace de supravietuire. Tabloidizarea este vazuta de “specialisti” ca o… modernizare si imbunatatire a calitatii publicatiei respective. Este prezentata ca o aducere la nivel occidental a presei romanesti. Numai ca in Occident fiecare tip de presa are un sector bine determinat de cititori.
Cazul Monica Macovei (acuzata fara dovezi ca a baut fara masura in public) este un bun exemplu de “occidentalizare” prin tabloidizare a presei romanesti. Ceea ce se discuta azi la Clubul Roman de Presa este o consecinta a unei “relansari” de “succes”. De vina nu sunt ziaristii, ci directia spre care se indreapta presa romana. De fapt, aceasta este adevarata problema ce ar trebui dezbatuta.
