Monica Macovei este pusa la zid. Si nu pentru prima data. Acuza, reluata cu insistenta, vizeaza relatia tensionata a acesteia cu Parlamentul. Caci, nu-i asa, Romania este o democratie parlamentara. Intre democratie si oligarhie nu e decat un pas, iar Parlamentul roman pare sa-l fi facut. „Sistemul” reactioneaza: sub pavaza parlamentarismului, partitocratia striveste orice incercare de reforma. Ca si cand democratia se consuma doar in salile de sedinta si mai ales pe coridoarele Palatului Parlamentului.
Atacurile impotriva ministrului Justitiei fac parte din cotidian. De data asta insa contraofensiva UDMR la un interviu in care ministrul acuza boicotul reformelor chiar din zona coalitiei guvernamentale a marcat apogeul unui conflict surd. Pana la un punct reactia formatiunii maghiare era fireasca: se apara. Dar situatia descrisa de ministru nu poate fi contestata: masurile pentru combaterea coruptiei sunt stopate. Venita din afara spectrului politic, Monica Macovei nu si-a insusit logica duplicitatii. Dupa ministeriatul sau, nu va avea nici o functie rezervata politic. De aceea a incercat sa isi sustina reformele. Singura in fata partidelor, a apelat la opinia publica. Cel mai popular ministru este insa perceput ca un pericol pentru sistemul de clientela care paraziteaza de un deceniu si jumatate tara. Si cum nu poate fi demisa, atunci fie trebuie compromisa (cum au incercat cateva campanii de presa succesive in ultimul an), fie obligata sa se retraga.
Fara sprijin politic, ministrul Justitiei pare o victima sigura. Tonul optimist al europenilor in privinta capacitatii Romaniei de a realiza reforma statului de drept i se datoreaza. Doar cu doua zile in urma Franco Frattini, comisarul european pentru justitie, declara intr-un interviu la BBC ca Romania a facut un progres imens datorita angajamentului ministrilor Justitiei si Internelor si e important ca reformele privind eradicarea coruptiei si independenta magistratilor sa continue. Dar pentru politicieni nu conteaza. Se pregatesc de executia politica a intrusului. Aceasta ar putea avea loc dupa ce integrarea Romaniei va fi confirmata de UE. Maurul si-a facut datoria.
Rand pe rand, reformele sunt cenzurate sau „imblanzite” in numele „drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor”. Mai intai au fost legile de reforma a justitiei, a urmat odiseea DNA. Sub pavaza supervizarii legilor anticoruptie de o instanta parapolitica, aflata in afara sistemului constitutional, Consiliul National de Coordonare (CNC) al coalitiei, au fost temporizate Legea finantarii partidelor, care abia a trecut de Guvern, apoi Agentia de Control a Averilor. Acum e randul Codului de procedura penala.
Pana acum, sustinerea opiniei publice si a UE au contat. Iar europenii nu sunt naivi. Ultimul raport al misiunii de monitorizare al expertilor europeni din martie 2006 constata fragilitatea sprijinului politic in lupta impotriva coruptiei. Testul democratiei nu depinde doar de Parlament. Opinia publica are si ea un cuvant de spus. Si ignorarea publicului nu ramane fara urmari: Parlamentul si partidele platesc pretul. Sunt la cele mai scazute cote de incredere. De fapt, intentia de a limita dezbaterea in cadrul stramt al legislativului nu este o dovada a suprematiei democratiei procedurale, ci a fricii.
