Desi pericolul antenelor GSM montate pe cladirile de locuinte este evident si recunoscut chiar de Guvern prin sporurile de 10% acordate tuturor functionarilor publici, nimeni nu-si asuma responsabilitatea unei masuratori care sa dovedeasca acest lucru. Pentru montarea unei antene pe orice amplasament este nevoie de avize de la opt institutii, dar nici una din aceste institutii nu specifica faptul ca s-au facut masuratori care au demonstrat ca nivelul radiatiilor nu este periculos, ci doar ca au analizat documentatia si au eliberat autorizatia! Luate la intrebari, fiecare din cele opt institutii arunca masuratoarea in spinarea alteia, dar la nevoie, daca, de exemplu, un operator de telefonie mobila are de dovedit ca statia nu este periculoasa, se gaseste oricand o institutie din cele opt care poate elibera un „Buletin de Masuratori” care sa dovedeasca acest lucru. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca incurca legile si, in momentul in care emit autorizatia, trimit operatorul sa respecte o alta lege care nu are nici o legatura cu domeniul respectiv de activitate.
Pana la urma, in privinta masuratorilor ne-a lamurit Ministerul Sanatatii: Institutul de Sanatate Publica le poate realiza. Atunci cum se face ca tocmai acest institut nu se regaseste pe lista celor care trebuie sa emita autorizatii pentru amplasarea antenelor. Institutia care elibereaza autorizatia de construire pentru montarea antenei GSM pe cladire este primaria de sector sau primaria localitatii pe raza careia se afla amplasamentul. Numai ca pentru emiterea acestei autorizatii mai sunt necesare alte sapte avize: unul de la Agentia pentru Protectia Mediului, unul de la Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei, unul de la Electrica, unul de la Inspectoratul de Stat in Constructii, unul de la Ministerul Administratiei si Internelor, unul de la Directia de Sanatate Publica si unul chiar de la Serviciul Roman de Informatii! Formularea este standard: „In urma analizarii documentatiei de catre… a rezultat ca sunt respectate prevederile normelor….”. „In baza legii… se acorda aviz pentru amplasarea obiectivului…”.
Buletin de analiza la comanda
Dupa numeroase adrese trimise in incercarea de a afla exact care sunt atributiile fiecareia din cele opt institutii care trebuie sa emita avize, ne-am confruntat cu raspunsuri din ce in ce mai bizare.
Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei (IGCTI) raspunde pe data de 18 iulie 2006 ca nu are atributii in ceea ce priveste masuratorile de densitate de camp si ca aprecierea efectelor asupra sanatatii se face de catre Directiile de Sanatate Publica. Totusi, acelasi IGCTI emite in data de 21 iunie a.c. un „Buletin de Masuratori” al densitatii de putere a campului electromagnetic, buletin solicitat de nimeni altcineva decat de operatorul de telefonie mobila care avea statia amplasata pe cladirea respectiva.
„Activitatea nu se autorizeaza din punct de vedere al protectiei mediului”
De asemenea, Agentia pentru Protectia Mediului sustine, intr-un raspuns din data de 26.04.2006, ca activitatea operatorilor de telefonie mobila nu are „impact semnificativ asupra mediului si din aceasta cauza activitatea nu se autorizeaza din punct de vedere al protectiei mediului”. Si totusi Agentiile pentru Protectia Mediului emit autorizatii pentru amplasarea antenelor, autorizatii in care, culmea, specifica faptul ca radiatiile „nu depasesc limita admisa”. Intrebati referitor la pericolul antenelor asupra sanatatii, si angajatii de la Mediu ne directioneaza, prin acelasi raspuns din 26.04.2006, la Directia de Sanatate Publica, insa recunosc „faptul ca principala actiune a campurilor electromagnetice asupra organismului uman consta in agravarea sau accelerarea aparitiei bolilor cardiace, vasculare, neurologice si psihice, in functie de intensitatea campurilor electromagnetice si de durata de expunere”.
DSP incurca legile
Dupa toate intrebarile puse si raspunsurile care mai de care mai ambigue primite, am reusit sa ne lamurim cat de cat. Masuratorile trebuie facute de Directia de Sanatate Publica. Am incercat sa-i contactam si pe reprezentantii institutiei, iar raspunsul pe care l-am primit a fost: „In aceasta problema va pot lamuri institutele de sanatate publica”.
Conform Ordinului 1007/2002 privind aprobarea Normelor de reglementare a nivelurilor de referinta admisibile de expunere a populatiei generale la campurile electromagnetice cu frecventele de la 0 Hz la 300 GHz, prevederile trebuie duse la indeplinire de Directia generala de Sanatate Publica din cadrul Ministerului Sanatatii, directiile de sanatate publica judetene si directiile medicale din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne si Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei. Numai ca legea este doar pe hartie, deoarece nici macar cei mentionati nu stiu numarul ei. Drept dovada sta un aviz sanitar eliberat pe 19.05.2006 de catre Directia de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti, in care se mentioneaza respectarea normelor de igiena in vigoare cf. Ord. MSF nr. 1008/2002! Probabil voiau sa spuna 1007, deoarece ordinul 1008 nu este al Ministerului Sanatatii, ci al Ministerului Finantelor, si nu se refera la campurile electromagnetice, ci la… restituirea taxei pe valoare adaugata cumparatorilor, persoane fizice care nu au domiciliul in Romania.
