Apartineti valului foarte tanar de istorici romani. Desi n-ati cunoscut comunismul decat putin, ce v-a facut sa-l studiati cu atata asiduitate?
"Foarte tanar” e mult spus. In decembrie 1989 aveam 17 ani, deci destul de copt la minte pentru a intelege macar partea vazuta a comunismului, cea pe care o experimentam cu totii: penuria si incalcarea flagranta a drepturilor omului. Nu a existat un motiv anume care sa ma impinga sa studiez stiintific regimul comunist, nu am fost arestat, nu am suportat represalii din partea autoritatilor comuniste. Ceea ce, cred eu, ar trebui sa ma determine sa scriu despre comunismul romanesc si despre Securitate fara incrancenare, cu obiectivitate.
Am inceput sa studiez comunismul romanesc in urma cu mai bine de patru ani. Am fost indrumat de Alina Mungiu-Pippidi catre Institutul Roman de Istorie Recenta (IRIR), unde l-am cunoscut pe Marius Oprea. Din acel moment am devenit atat de interesat de arhive incat nu am mai facut altceva. Asadar, IRIR a fost o adevarata scoala pentru mine, unde am invatat sa citesc un document si apoi sa-l analizez. Din pacate, echipa IRIR a fost desfacuta, rasfirata, intre timp de un istoric anonim, Dragos Petrescu, care a realizat in mare masura ceea ce si-a propus chiar din prima zi in care a devenit director: sa opreasca aceste studii din cadrul IRIR. In acest moment m-am despartit de aceasta institutie cu regretul ca a incaput pe mana unui individ cel putin suspect, lipsit de rezultatele care sa-i confirme un astfel de statut si care n-a fost in stare nici macar sa tina inchegata echipa cu care a venit el.
A existat un specific al Securitatii in fiecare tara comunista? Care a fost specificul Securitatii noastre?
Serviciile secrete ale lagarului comunist, la initiativa sovieticilor, s-au specializat in anumite domenii. De exemplu, bulgarii erau foarte buni in spionajul economic, noi ne specializasem, printre altele, in tehnica "dezinformarii”, iar est-germanii aveau o problema serioasa cu RFG, pe care o sufocau cu agentii infiltrati in Berlinul Occidental. Cu totii lucrau pentru un singur stapan, Moscova, care culegea toate rezultatele si care abuza de munca informativa a partenerilor ei. In acelasi timp, sovieticii intindeau o mana de ajutor colegilor din Tratatul de la Varsovia, dar niciodata dezinteresat.
Aici intervine specificul Securitatii la care v-ati referit dv. Incepand cu mijlocul anilor '60, Gheorghiu-Dej si, mai apoi, Nicolae Ceausescu, au jucat spectaculos cartea independentei fata de Moscova. In interiorul Securitatii a aparut atunci zvonul ca aparatul se va "dekaghebiza”, ceea ce s-a si petrecut, dar partial. La un moment dat s-a infiintat si o unitate speciala care se numea "Contraspionaj tari socialiste”, U.M. 0110, dar care alocase mai bine de jumatate din efective si posibilitati in lupta pentru monitorizarea si controlul agentilor KGB de pe teritoriul Romaniei, fie ei romani sau nu. Ca importanta urmau ungurii, iar restul aparatului din aceasta unitate speciala a Securitatii se ocupa de agentii celorlalte servicii secrete comuniste "fratesti”, bulgarii, polonezii, cehoslovacii, est-germanii etc. Asadar, putem spune ca securistii romani din anii '70-'80 au fost educati sa priveasca suspicios in primul rand catre Moscova si apoi catre celelalte servicii secrete comuniste, pe care le considerau ca lucreaza pentru Moscova.
Nu vreau sa se inteleaga de aici faptul ca Securitatea sau chiar Romania priveau Uniunea Sovietica ca pe un dusman. Mai degraba e vorba aici de o linie directoare impusa de Ceausescu, speriat ca, la un moment dat, sovieticii vor complota impotriva lui pentru a-l inlocui. Pentru aceasta, rusii aveau nevoie de resurse in structurile militarizate din Romania, cum era armata sau Securitatea, deci "tradatori”. Ceea ce a si gasit. Aici intervenea U.M. 0110, care ii identifica, monitoriza si eventual anihila pe acesti tradatori. Asadar, romanii nu au avut relatii bune in comunitatea serviciilor secrete comuniste, urmarind sa construiasca doar relatii de colaborare bilaterale ceea ce nu le-a reusit decat in doar cateva cazuri.
Se poate spune ca Securitatea s-a inteles mai bine cu serviciile secrete din China, Albania si Iugoslavia. Relatia cu China a fost una speciala, intretinuta chiar de ambasadorul acestei tari la Bucuresti, Xu Jianguo, expert in legaturile cu Securitatea si fost viceministru al Gonganbu-ului, dar si de Kang Sheng, care in 1960 avea sarcina de a intretine legaturile cu celelalte partide comuniste din lume.
In ceea ce priveste punctele comune ale operatiunilor secrete, Securitatea nu s-a deosebit de celelalte servicii secrete, de exemplu, in ceea ce a privit relatia cu exilul. Exista in arhiva Stasi un dosar ce poarta numele de cod "Balkan” si care reprezinta un indiciu al colaborarii intense din anii '50 dintre Grupul Operativ al Securitatii din Berlin si Stasi. Acest dosar a fost deschis in anul 1960 insa Stasi a decis inchiderea lui in 1962. Cu toate acestea, el contine documente din perioada 1955-1962. In dosarul "Balkan” Stasi a adunat note informative si rapoarte de tot felul care fac referiri la emigrantii albanezi, bulgari, unguri si romani care locuiau in Germania de Vest, dar si despre postul de radio "Europa libera” din Munchen. Printre acesti emigranti luati in vizor de Stasi se aflau si cei de etnie germana care locuisera in toate aceste tari. Cu alte cuvinte, dosarul "Balkan” era folosit in cadrul cooperarii dintre serviciile secrete comuniste din tarile mentionate, informatiile fiind impartasite tuturor acelora care aveau nevoie sa controleze emigratia ostila. Dosarul "Balkan” a fost inchis in 1962 pentru ca, incepand cu acel an, est-germanii nu au mai primit informatii referitoare la emigranti de la serviciile secrete "fratesti”.
Ce mai este Securitatea acum la noi?
Institutia a disparut, dar nu si reprezentantii ei. Acestia s-au pliat cu dibacie in diverse domenii. Sunt consilieri pe probleme de securitate nationala, sefi de protocol, sefi de institutii culturale, oameni de afaceri in cele mai profitabile domenii si, bineinteles, parlamentari. Rolul lor este complet diferit astazi, cand statul comunist a disparut. Crezul lor politic s-a schimbat si poarta diferite culori, fiind interesati doar de oportunitati financiare uriase si de acces la centrele de decizie in stat.
Acestia reprezinta categoriile de securisti recuperate dupa evenimentele din decembrie 1989, securisti care au fost folositi de puterea politica. Ei au intrat in noul sistem militarizat al Romaniei democrate sau in sistemul economic, falimentand intreprinderile de stat in beneficiul noilor firme particulare controlate de ei. Aici apare fenomenul coruptiei, generat de aceste structuri.
Noile servicii secrete au fost si ele controlate de ofiterii de Securitate si, ca sa nu credeti ca sunt obsedat de aceasta teorie conspirationista, va voi da un exemplu cat se poate de concret: Oficiul Federal pentru Apararea Constitutiei ("Bundesamt fur Verfassungsschutz”) este serviciul secret vest-german care are atributii de contraspionaj. Acest serviciu secret publica anual un raport voluminos, performanta la care SRI-ul n-a ajuns inca, in care sunt descrise pericolele pe care le reprezinta extremistii de stanga si de dreapta sau actiunile ostile desfasurate de serviciile straine de spionaj pe teritoriul vest-german. Acest raport a inceput sa fie publicat la sfarsitul anilor '60, iar dupa 1972 rapoartele anuale au avut cate un capitol distinct ce trata operatiunile Securitatii in Germania de Vest. Ei bine, raportul Oficiului Federal pentru Apararea Constitutiei a continuat sa mentioneze o parte din operatiunile ostile ale SRI si SIE si dupa 1989 ceea ce inseamna ca serviciul vest-german de contraspionaj a considerat serviciile secrete romanesti "democratizate” in anul 1990 drept ostile chiar si in perioada 1990-1996. si era normal sa le aprecieze astfel din moment ce ele erau mostenitoarele Securitatii.
Securistii din SRI si SIE au avut o sansa extraordinara odata cu rapirea jurnalistilor romani din Irak, criza a carei rezolvare a demonstrat cat de util se pot face acestia. Nu trebuie sa uitam ca retelele informative pe spatiul arab si in tarile musulmane folosite astazi de SIE sunt in mare parte create de Securitate. Noi am putut avea surse acolo unde serviciile secrete occidentale au esuat in buna parte, iar punerea la dispozitia noilor nostri parteneri a unor informatii obtinute de la fostii studenti arabi din Romania poate conta extrem de mult.
Cum ati colaborat cu dl Georg Herbstritt? La ei a functionat lustratia, la noi nici vorba!
Pe Georg Herbstritt l-am cunoscut inainte de a avea ideea acestui proiect. Este un cercetator extrem de riguros, principiile sale de lucru ajutandu-ma si pe mine sa fiu mult mai precis si exact in afirmatii. Asadar, am avut o colaborare excelenta, chiar daca amandoi suntem uneori nemultumiti de lipsurile acestei cercetari, pe care le-am sesizat in timpul elaborarii acestui volum, "Stasi si Securitatea”.
Aceste lipsuri se datoreaza in primul rand faptului ca nu am avut acces la documentele romanesti, considerandu-se ca operatiunile comune ale celor doua politii politice, Stasi si Securitatea, tin de siguranta nationala.
Despre cum a functionat legea lustratiei in Germania se stiu doar lucruri generale la noi, ceea ce m-a determinat sa-l rog pe un alt colaborator german, Johannes Beleites, care are o foarte mare experienta in domeniu, sa scrie o postfata la acest volum in care sa explice exact acest lucru. Lucrarea sa se numeste "O inventariere critica: legea privind administrarea arhivelor Stasi Ð geneza, continut si efecte” si se gaseste la finalul volumului. Cei interesati pot afla mai multe despre cum a functionat legea lustratiei in Germania din aceste pagini, precum si despre lipsurile ei, pentru ca exemplul german nu este nici el perfect. Cititorul va putea observa ca lupta pentru accesul liber la dosarele Stasi nu a fost usoara, dar a avut o finalitate pozitiva.
In Romania, deocamdata, lustratia nu exista. Exista un proiect de lege initiat de Societatea Timisoara si sustinut de cativa parlamentari liberali, dar nu-i dau sanse prea mari. Lustratia este posibila doar prin vointa actorilor politici, ceea ce nu se poate realiza in Romania, o tara pervertita, corupta de comunism, dar si de comunistii care au condus-o dupa 1989, precum Ion Iliescu.
Personal, as da legea lustratiei la schimb cu posibilitatea de a-l vedea pe Ion Iliescu adus in fata justitiei si condamnat in dosarele "revolutia” si "mineriada”, doua momente atat de tragice din istoria poporului roman de care este raspunzator.
