Tanatologie, criminologie si criminalistica
Tanatologia este stiinta care se ocupa cu cercetarea semnelor, conditiilor, cazurilor si naturii mortii.
Criminologia este stiinta care studiaza criminalitatea, cauzele ei si gasirea metodelor pentru prevenirea si combaterea ei.
Criminalistica este stiinta care se ocupa cu cercetarea mijloacelor si cu elaborarea metodelor pentru prevenirea infractiunilor, pentru examinarea probelor judiciare in vederea descoperirii infractiunilor savarsite si a infractorilor.
Are 67 de ani si din '41 incoace e in meserie. De 44 de ani se ocupa doar de anatomie si medicina legala. Profesorul dr. Viorel Panaitescu este seful laboratorului de antropologie, genetica si serologie din cadrul Institutului de Medicina Legala Mina Minovici (IML). Totodata este si presedintele Academiei Balcanice de Medicina Legala. O somitate in domeniu. Nici nu mai stie la cate exhumari a participat. Ii place slujba, dar nu si mortii. „Atat noi, legistii, cat si restul lumii, va place sau nu va place, traim printre morti”, zice doctorul Panaitescu. „La urma urmei, mai adauga el, inca de mici suntem obisnuiti cu fenomenul mortii. Auzim de ea la scoala, de la profesorii de literatura si de la istorici. Citim despre ea in ziare si o vedem la televizor. Atata doar ca noi, legistii, ne lovim de ea la modul fizic”. Nu zice rau profesorul.
O meserie de cosmar
Intestine sparte prin care colcaie viermi. Carnuri putrefiate. Miasme care te doboara. Trebuie sa ai sange in tine sa poti rezista la vederea si mirosul unui cadavru tanar, in varsta de doar cateva luni. De departe cea mai spectaculoasa exhumare, dar si cea mai dificila, este cea efectuata in scopuri legale. Cu aprobarea scrisa a procurorului. Numai aici legistul poate intalni o „prospatura”. Adica un mort al carui proces de putrefactie nu s-a incheiat. Scopurile pentru care un mort poate fi scos din groapa si dus in laboratoarele IML sunt, in principal, doua. Primul, in cazul in care din certificatul de deces nu reiese ca decedatului i s-a facut autopsie si este suspect ca ar fi murit de moarte violenta. Si, al doilea, pentru recoltarea de probe ADN in vederea stabilirii paternitatii. In primul caz, la IML se inregistreaza un numar de 12-15 astfel de operatiuni pe an. In cel de-al doilea, cel mult trei.
Putrefiati si mumificati
In general, exhumarea si autopsierea cadavrelor se efectueaza de catre medicii legisti si autopsierii de la laboratoarele de medicina legala de pe raza caruia este cimitirul unde isi are mortul domiciliul de veci. Doar cazurile mai delicate sunt trimise la Bucuresti. De regula, operatiunea in sine e facuta de autopsier, dar doctorul intervine atunci cand trebuie simtita „la mana” consistenta sau elasticitatea tesutului. Putrefactia e influentata de mai multi factori. Clima, adica temperatura, umiditatea aerului si a solului etc.; felul cosciugului, de lemn sau de metal; imbracamintea raposatului; varsta si chiar bolile de care a suferit acesta. S-a auzit, totusi, si de cazuri de mumificari accidentale. Dar nu pe la noi. Numai un sol aerat, uscat si cu granule mari permite un astfel de fenomen. Prin turbarii se mai gasesc astfel de cadavre mumificate. Procesul in sine se datoreaza prezentei acidului tanic din turba. Acid care se foloseste pe scara larga in industria pielariei, la tabacirea pieilor.
Singurul roman care a reusit o mumificare perfecta a fost insusi Mina Minovici, doctorul care da astazi numele IML. L-a mumificat chiar si pe un batran cersetor din epoca, mumia acestuia fiind expusa in prezent la muzeul Institutului din Bucuresti. A fost la un pas de a face acest procedeu si cu corpul Reginei Maria. N-a facut-o insa pentru ca i s-a cerut sa divulge secretul retetei, spune profesorul Panaitescu. Secret pe care l-a luat cu el in mormant.
Autopsia si pofta de mancare
Doctorul Panaitescu habar n-are la cate exhumari a participat. Acum, de cand e mare sef la IML nici nu prea mai are timp. E singurul barbat din sectie. Are subordonate, la serviciu, 22 de femei. Doctorite, biologi si asistente medicale. Paradoxal, distributia mainii de lucru din IML nu inclina prea mult in favoarea sexului tare. Oricum, zice profesorul, cine isi alege aceasta meserie trebuie sa se gandeasca bine inainte. Pentru ca o va face toata viata. El personal n-a intalnit si nici n-a auzit de vreun medic legist caruia sa i se fi facut rau in timpul autopsierii unui cadavru exhumat. Spirit de breasla? Sustine ca are pofta de macare indiferent de ce face la serviciu. „Chiar si chiftele?”, insistam. Da, de ce nu, vine prompt raspunsul. Nimanui nu-i place sa vada un mort putrefiat. Sau un mort in general. Da' ce are a face una cu alta? Pofta buna!
Exhumari rituale si „utilitare”
„Mortul de la groapa nu se mai intoarce”, spune o vorba din batrani. In realitate, zicala e contrazisa adeseori de fapte. Mai exista cel putin inca trei categorii de exhumari, sau deshumari, cum li se mai zice. Prima cea mai intalnita este cea rituala, de sapte ani. Pe care o face familia. Atunci cand decedatul este complet scheletizat. In acest caz nu este necesara prezenta unui medic legist. Ci doar o aprobare banala de la Inspectoratul Sanitar de Stat. Obligatorie este, insa, prezenta preotului. Pentru stropirea osemintelor cu vin sfintit. Doua cazuri, si ele des intalnite, ar mai fi atunci cand se schimba mormantul raposatului sau cand se strang oasele acestuia ca sa i se faca loc in mormant unui locatar mai proaspat. Acestea doua ar putea fi numite cu usurinta exhumari „utilitare”.
Exhumati in scop istoric
Mortii mai pot fi deranjati din somnul cel de veci si de catre arheologi. Asa-numitele exhumari in scopuri arheologice. O data cu descoperirea unui sit urmeaza o decopertare a terenului si recuperarea osemintelor. De altfel, in Occident se acorda o mare importanta acestui tip de exhumari. A devenit aproape o moda sa se rascoleasca orice mormant necunoscut cu o vechime cat de cat mai mare. In ceea ce priveste depistarea unor astfel de locatii, mai nou, se folosesc fotografii aeriene facute in anumite conditii atmosferice, pe terenuri cu zapada sau iarba si neaparat pe inserat sau la rasaritul soarelui. Totusi, la noi nu se fac astfel de operatiuni, spune profesorul Viorel Panaitescu, unul dintre putinii legisti romani care au terminat cursuri de acest gen.
Scheletul din beci
Cea de-a treia categorie de morti dezgropati sunt cei deshumati accidental. Este vorba de cazurile, destul de frecvente, cand se descopera oase umane in urma sapaturilor de la temelia anumitor imobile. De cele mai multe ori se constata ca, in urma cu ceva timp, pe acel loc fusese amplasat vreun tintirim. Sau, pur si simplu oamenii fusera ingropati de catre rude chiar acolo. Pe la inceputul secolului trecut era o practica des intalnita ca raposatii sa fie inhumati in propria ograda. Cu timpul imobilele au fost instrainate si extinse de catre noii proprietari fara ca acestia sa aiba vreo banuiala ca o data cu casa s-au ales si cu niste morti. Oricum, in acest caz, la fata locului apare in mod obligatoriu „sfanta treime”: politia, procurorul si, invariabil, medicul legist, care va da verdictul final. Crima sau moarte buna.
Sange rece si adrenalina
Cand te gandesti la un medic legist, dupa ce ai vazut prin filme, ti-l imaginezi ca pe un dur, superspecializat, cu o moaca de te ia pe sira. Un fel de killer lipsit de orice sensibilitate. Eventual, cu un fizic de K-1. Un fel de sadic. Realitatea bate filmul. Unul dintre cei mai vechi si experimentati legisti din tara are, mai degraba, constitutia unui jockeu. O silueta fragila, completata de o voce subtire. Are imaginea unui bunic simpatic si sfatos. Munceste printre oase si e plin de viata.
„Cazul Ileana Sararoiu” – o bomba de presa. Doar atat
In Romania, spune specialistul, nu au fost pana acum semnalate oficial cazuri de exhumari de cadavre in care sa se fi constatat ca ingropatul era inca viu la momentul inhumarii. Un caz notoriu este insa cel al celebrei cantarete de muzica populara, Ileana Sararoiu. Despre care se spune ca, la dezgropaciunea de sapte ani, ar fi fost gasita cu fata in jos, si nu in sus, cu mainile pe piept, cum ar fi fost normal. Ba, mai mult si cu hainele sfasiate. Specialistul sustine ca au fost doar niste zvonuri. Discutii alimentate de presa.
