Sedinta de joi, 22 septembrie a cenaclului literar „Ion Iancu Lefter” din Vaslui, moderata si de aceasta data de secretarul Constantin Tintea, a fost inchinata patronului spiritual al cenaclului. Daca nu ar fi fost ucis pe o trecere de pietoni pe 1 martie 1990, Ion Iancu Lefter ar fi implinit in ziua de 28 septembrie 65 de ani. Cenaclistii vasluieni au gasit de cuviinta sa iasa din sabloanele comemorative si sa vorbeasca despre Ion Iancu Lefter ca si cum acesta s-ar fi aflat alaturi de el. O contributie importanta la aceasta a avut-o profesoara Elvira Lefter, sotia poetului, care a depanat amintiri pitoresti despre poetul care, desi traditionalist, si-a dovedit in multe randuri nonconformismul.
L-a injurat pe prim-secretar
„Nu pot sa uit o patanie din primii nostri ani de convietuire. Abia ne casatorisem – pe 21 octombrie 1965 am iesit prima data impreuna, iar pe 21 noiembrie avea loc nunta Ð si el a plecat la Suceava, sa-si caute un post de redactor la ziarul "Zori Noi", iar pentru mine un post in invatamant. A fost acceptat in redactie, iar intr-o zi, cand era de serviciu la telefon, s-a pus pe dat telefoane aiurea. Asa a ajuns si la primul-secretar al judetului, caruia i-a vorbit urat, ca avea mare ciuda pe comunisti. Apoi a revenit acasa, ferm convins ca totul s-a rezolvat, m-a luat si pe mine si am plecat impreuna la Suceava. Eu il asteptam langa cladirea unde se afla redactia, asezata pe valiza noastra de carton. La un moment dat, a aparut si el, bosumflat. Cum telefoanele erau urmarite, Securitatea aflase ca primul-secretar fusese sunat din redactie si toata lumea si-a dat seama ca Ion al meu era tartorul. Asa i s-a desfacut lui contractul de munca inainte de a-i fi incheiat. Cum eram noi bosumflati, ne-am intalnit cu un poet sucevean foarte valoros, George Sidorovici, Dumnezeu sa-l ierte, un om de o bunatate rara. El, impreuna cu alti creatori, mergea la Gura Humorului si ne-a invitat si pe noi. Am urcat in dubita aceea, iar dupa ce am ajuns Sidorovici a telefonat undeva si i-a rezolvat sotului meu o slujba de inspector cultural. Seara am revenit la Suceava, am mers la un restaurant care nu prea era frecventat si am comandat ficat la gratar. Cum ficatul era din vremuri imemorabile, noaptea am fost luati cu Salvarea si dusi la spital”, rememoreza Elvira Lefter.
„Artistii trebuie sa fie iertati si de o suta de ori pe zi”
Sotia poetului, „Balaia”, atat de invocata de Ion Iancu Lefter in poemele sale, nu ezita sa pomeneasca si de momentele mai putin placute. „Sa nu va inchipuiti ca viata langa un artist este numai poezie. Artistii au nevoie de protectie, de iubire, de alinare. Trebuie sa li se tolereze multe. Artistii trebuie sa fie iertati si de o suta de ori pe zi. Ne-am si certat, de multe ori. Dar tot amintirile cele mai frumoase mi-au ramas intiparite mai bine. De exemplu, nu pot uita ca el fluiera extraordinar, ca spuneai ca intr-adevar e o ciocarlie sau o turturea”.
Au recitat din versurile lui Ion Iancu Lefter: Dan Ailinca, Val Andreescu, Ionut Onila, Lacramioara Tintea, Claudiu Badulescu, Simona Radu. „Acum doi ani am fost impreuna cu domnul Costica Tintea, domnul Daniel Grosu si domnul Mihai Apostu la mormantul poetului, la Gura Albesti. Atunci am avut senzatia ca Ion Iancu Lefter este langa mine. Se stie ca cei care mor in accidente mai ratacesc o vreme pe pamant. Cand am ajuns la Vaslui, am mers la cimitir si am scris o poezie”, s-a confesat Didina Raschitor, dupa care a citit versurile cu pricina. Duminica, 9 octombrie, membrii cenaclului literar vasluian sunt invitati in comuna Valeni, unde se va desfasura cea de-a doua editie a „Medalionului literar Ion Iancu Lefter”.
