Dincolo de diverse manifestări cu caracter artistic dedicate evenimentului, există și unele în care ne sunt readuse la cunoștință contextul istoric care a făcut posibilă reîntregirea națională, personalități cu viziune care au pus mai presus de orice dragostea față de țară, precum și evoluția României din 1918 și până în prezent.
Astfel, Muzeul Literaturii Române ne invită în fiecare marți, între 18 septembrie și 4 decembrie, de la ora 18.30, la ”Conferințele Centenarului”. Cei 11 invitați vor avea de răspuns, fiecare din perspectiva domeniului pe care îl reprezintă, la întrebarea ”Ce am făcut în ultimii 100 de ani?”. Conferințele vor avea loc la sediul Muzeului Național al Literaturii Române de pe Calea Griviței nr. 64-66, Sala Ion Băieșu.
Prima Conferință a Centenarului de la Muzeul Național al Literaturii Române, de marți, 18 septembrie, îl are ca invitat pe Ion Bulei, istoric, cercetător, profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti. Ion Bulei ne va vorbi despre principalele evenimente din România ultimilor o sută de ani.
Și tot marți, 18 septembrie, la ora 18.00 la Clubul Țăranului, Institutul „Frații Golescu” pentru românii de pretutindeni ne invită să-i ascultăm pe istoricii Alexandru Ghișa și Robert Stănciugel evocând contribuția preoților români la realizarea Marii Unirii.
În An Centenar, Institutul „Frații Golescu” își propune să le reamintească celor care știu și să le arate celor care nu știu contribuția slujitorilor bisericii la crearea statului național unitar român. De la preoții de mir până la ierarhii celor trei ținuturi românești, eforturile conjugate ale Bisericii au făcut posibilă îmbărbătarea românilor întru susținerea idealului național. Nu au fost numai ierurgiile de binecuvântare, ci și sacrificii făcute de preoții militari în marele război.
În pastorala sa, rostită în ziua de 1 decembrie 1918 – atunci când la Alba Iulia s-a decis unirea Transilvaniei cu România, I.P.S. Pimen, Mitropolitul Moldovei, a afirmat un crez comun românilor: „Trăim vremuri mari. Visul străbunilor noștri, al marilor voievozi Mihai Viteazul și Ștefan cel Mare, despre unitatea tuturor românilor, s-a împlinit… această unire s-a făcut ca o dreaptă răsplată pentru suferințele și jertfele pe care le-a făcut poporul nostru românesc“.
În Transilvania, Biserica de neam, ortodoxă, dar și episcopii Bisericii Unite cu Roma (greco-catolice) au susținut împreună, cu devotament, unirea. Vladimir, Cavaler de Repta, Mitropolitul Bucovinei, a stat neclintit alături de ideea reîntregirii. Cei care luptaseră îndelung pentru identitatea confesională a românilor s-au aflat alături de popor, consfințind un ideal național. În Basarabia, Arhimandritul Gurie Grosu (mai apoi mitropolit) a dedicat unirii eforturile sale arhierești alături de preoții basarabeni. Toate aceste strădanii au continuat după reîntregire, când și-a început activitatea Comitetul de Unificare a Bisericilor din România Mare.
