Portugalia este singura tara unde Partidul Social Democrat este de centru-dreapta. In asa o confuzie terminologica nu este de mirare ca, duminica, la alegerile prezidentiale, reprezentantul PSD, Anibal Cavaco Silva, a candidat impotriva a 5 (cinci) reprezentanti ai stangii.
Dintre acestia, unul, Manuel Alegre, este vicepresedintele socialist al Adunarii Nationale, dar a candidat ca independent. Altul, Mario Soares, a reprezentat oficial Partidul Socialist in calitate de „dinozaur” al politicii portugheze la cei 81 de ani ai sai. Al treilea, Jeronimo de Sousa, este secretarul general al Partidului Comunist. In aceste conditii, nu este o surpriza ca au mai existat doi candidati reprezentand Blocul de Stanga si Partidul Comunist al Muncitorilor, care se situeaza, probabil, din punct de vedere ideologic, la stanga comunistilor.
Evident, in acest context politic unic, Cavaco Silva a castigat din primul tur de scrutin cu 50,59% din voturi, la o rata de participare, de 62%. Profesor de economie, liberal, in varsta de 66 de ani, Cavaco Silva a fost prim-ministru in perioada 1985-1995, ani in care a administrat, practic, tranzitia tarii sale de la cea mai saraca natiune din Europa la statul relativ prosper de astazi. Succesul, datorat aderarii la Comunitatea Economica Europeana (ulterior UE) in 1986, este insa unul relativ pentru ca Portugalia ramane inca una din cele mai sarace tari din Uniunea Europeana, cu un venit inferior, bunaoara, Sloveniei.
Cavaco Silva, primul presedinte de centru-dreapta de la lovitura de stat din 1974, a promis sa fie un presedinte al tuturor portughezilor si ca va scoate tara din criza economica (7,7% somaj) si politica in care se afla Portugalia, dar va trebui sa coabiteze cu majoritatea socialista din parlament si cu guvernul socialist al lui Jose Socrates. Or, Socrates a declarat deja, cam agresiv, ca o victorie a candidatului dreptei nu ii va modifica lui politica economica. Dar in Portugalia orice e posibil.
