S-o spunem pe sleau: politicienii carora le pasa de monumentele istorice romanesti pot fi numarati pe degete. Cine crede ca sunt mai multi se insala, intrucat aceste monumente, cand apar in discursurile autoritatilor, sunt subiecte de demagogie. Un motiv al nepasarii asupra zestrei noastre nationale este incultura crasa a oamenilor politici, constatata de nenumarate ori. Nu-ti pasa de ceva despre care nu stii nimic.
Cand totusi trebuie sa raspunda, autorita-tile sustin ca nu sunt bani pentru salvarea monumentelor. Dar e la mintea cocosului ca daca vrei un profit trebuie sa mai si investesti. Sunt destui turisti, inclusiv straini, care viziteaza obiectivele istorice romanesti si platesc biletele de intrare. In acelasi timp, ei cumpara obiecte de artizanat, expuse pe langa toate aceste obiective, rasplatind mesterii. Platesc apoi la restaurantele din preajma si se cazeaza tot langa monumente, lasand alti bani. Daca pier obiectivele istorice si artistice, dispar si turistii, iar zonele respective decad.
De gura lumii, mai ales de cea a presei, statul, prin Ministerul Culturii si Cultelor, aloca in fiecare an o suma de bani, mai mult simbolica, pentru restaurarea unor monumente istorice.
Acesti bani ajung insa, de multe ori, prin mijloace obscure, la cu totul alte adrese. Nu e de mirare deci ca, in general, jurnalistii sunt priviti cu ostilitate cand se intereseaza de restaurarile monumentelor.
„N-avem nevoie de reportajul vostru!”
Cand o fundatie condusa de dna Dana Nastase a donat cativa lei pentru restaurarea unor manastiri din Bucovina pe vremea cand sotul ei, dnul Adrian Nastase, era premier, s-a facut un tambalau nemaipomenit la posturile de televiziune. Atunci presa era buna, caci arata ce larga la inima era doamna cu pricina si cat de cucernica este!
Acum cateva zile insa, cand am ajuns la Manastirea Voronet ca sa ne interesam de stadiul restaurarilor de acolo, maica ghid a inceput sa racneasca: „N-avem nevoie de reportajul vostru. Si-asa, scrieti numai minciuni!”. La protestele noastre s-a infuriat si mai tare, amenintandu-ne ca va chema politia!
Frumos si crestinesc gest, maica ghid, de care poate afla si IPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, ca sa va inalte in grad manastiresc!
La Probota, a carei biserica este deja restaurata, am intrebat o calugarita de ce totusi nu sunt luate schelele de pe zidurile manastirii. Pe un ton rastit, aceasta ne-a raspuns ca, daca vrem sa vizitam manastirea, bine, iar daca nu, sa ne vedem de drum. Din pacate, maica stareta era plecata. La plecarea noastra, calugarita respectiva si-a regretat gestul, dar noi am ramas cu un gust amar.
De ce se tem restauratorii?
Am fost primiti cu bunavointa la celelalte manastiri bucovinene de sub egida UNESCO: Sucevita, Humor si Vatra Moldovitei, unde se spune ca nu mai sunt probleme cu salvgardarea lor.
Am ajuns si la Arbore, pana acum cea mai neglijata dintre bisericile bucovinene de pe lista UNESCO, unde, in sfarsit, am intalnit restauratori la lucru. Preotul sfantului lacas, Alexandru Chifan. Este fericit ca Ministerul Culturii si Cultelor a alocat ceva fonduri si pentru Arbore. Asteapta si alte fapte frumoase, de pilda de la sponsori pariculari. Asiguram cititorii ca, in urma restaurarii de la Biserica Arbore, zugraveala de altadata apare intr-o minunata lumina. Dar…
Studentii de la teologie, sectia de arte plastice, care lucreaza aici, s-au aratat foarte rezervati la intrebarile noastre si au refuzat sa ne puna in legatura cu prof. univ. Oliviu Boldura, conducatorul lucrarilor de restaurare.
Oare au si ei ceva de ascuns? Ceva in legatura cu licitatiile pentru restaurari?
Unde sunt banii pentru Iasi?
Pe vremea conducerii de rau augur a lui Razvan Theodorescu la Ministerul Culturii si Cultelor, muzeografii din alte zone ale Romaniei se vaitau ca fondurile cele mai multe sunt indreptate catre monumentele din Moldova, data fiind originea moldoveneasca a domnului cu pricina. Da' de unde! Am vazut, inclusiv din reportaje precedente, cat de putini bani s-au alocat Bucovinei pana acum. Nici capitala istorica a Moldovei, Iasi, nu sta mai bine.
Celebra Manastire Golia, nemurita de scriitorii moldoveni, sta de ani de zile in chingile schelelor, fara ca turistii sa poata a-i admira frumusetea si maretia. Un calugar de aici ne-a spus ca lucrarile de consolidare si restaurare de la Golia vor porni cand vor veni fonduri de la Uniunea Europeana. Slabe sperante, fiindca acest monument nu se afla pe lista patrimoniului mondial, deocamdata fiind important doar pentru noi, romanii.
Biserica Trei Ierarhi, o perla a monumentelor istorice iesene, e si ea sufocata de schele, ca si catedrala mitropolitana. Palatul Culturii, adapost al mai multor muzee si al altor institutii culturale, simbol al Iasiului, asteapta de ani de zile fonduri pentru consolidare si restaurare. In curand, va fi prea tarziu.
Schele fara rost
Daca sursele directe de la unele monumente istorice ne-au respins, am cautat alte surse de informatii, in general de la locuitorii din preajma, martori ai restaurarilor fara sfarsit, completand cu propriile noastre observatii. Astfel, la Manastirea Voronet, lucrarile au inceput de mai bine de zece ani si inca nu s-au terminat. Desi pentru refacerea chiliilor de pe latura de sud-vest se specifica „Santier in lucru”, precizandu-se si termenul de 17.08.2007, cand am trecut pe acolo, nu lucra nimeni. Nici in pronaos, unde sunt instalate schele, nu misunau restauratorii. Si uite-asa, Manastirea Voronet, careia intotdeauna, gratie celebrului ei albastru, i s-au alocat fonduri mai multe, este intr-o vesnica restaurare. Monumentul a pierdut si din frumusetea peisajului: chiar pe un versant de alaturi, padurea a fost masacrata recent, ramanand in urma ei doar niste buturugi.
Un satean din Probota ne-a informat ca de sapte ani nu se mai lucreaza la manastire, unde, cum am spus, sunt puse schele. Mai grav: la Manastirea Neamtului a mai ramas de restaurat o parte din pictura din naos si nici macar nu s-au inaltat schelele.
Nici la Palatul Culturii din Iasi nu se vad schele. La Manastirea Sucevita, unde lucrarile au inceput tot de ani de zile, naosul este inchis pentru vizitatorii de rand; dar, desi sunt schele, nu se zareste nici un mester. Insa, conform regulilor de restaurare, nu se lucreaza decat vara. Iar vara aceasta nazuroasa e ca si dusa. S-ar spune deci ca multe restaurari se vor incheia in ziua de Sfantul Asteapta sau, mai precis, la Pastele Cailor.
O lalaiala calculata
Pentru multi angajati ai firmelor carora le sunt atribuite lucrarile, prin licitatii mai mult sau mai putin transparente, restaurarea monumentelor istorice este o pleasca. Respectarea termenelor este rarisima. Cu utilajele, sculele si materialele cu care ar trebui sa restaureze ei construiesc sau renoveaza vile pentru maharii din zona si, ani de zile, se vaita catre Ministerul Culturii si Cultelor sau Consiliilor Locale si Primariilor ca nu le ajung banii. Asadar, daca printr-o minune statul roman ar avea si ar da bani de ajuns pentru salvgardarea monumentelor istorice, acestea tot nu ar fi in siguranta.
Din pacate, nu numai proasta conducere a Ministerului Culturii si Cultelor de catre Razvan Theodorescu a dus la aceasta situatie, ci si recenta demisie a dnei Mona Musca, nefiind destul timp pentru anchete si clarificari. Pana ce noul ministru, dl Adrian Iorgulescu, se va lamuri in privinta acestor stari de lucruri va mai trece, firesc, o vreme. Si intre timp monumentele se degradeaza.
