Intrati in incalzire pentru presedintia UE din prima jumatate a lui 2007, germanii au gasit o formula isteata de a trasa granitele UE. Marea halca a politicii de vecinatate a UE trebuie parcelata si transata dupa criteriul sanselor de aderare. „Ucraina nu trebuie tratata in acelasi fel ca Marocul sau Algeria”, sustine Rolf Welberts, oficial din Ministerul german al Afacerilor Externe. Planul german: o „politica de vecinatate plus” pentru Ucraina, Moldova, Georgia, Armenia si Azerbaidjan – care au perspective de aderare, spre deosebire de tarile Orientului Mijlociu.
Cancelarul german Angela Merkel, prima care a militat pentru „parteneriatul privilegiat” cu Turcia in locul statutului de membru UE, considera ca UE transmite un mesaj gresit prin actuala politica de vecinatate care trateaza la pachet tari europene si non-europene. Conform planurilor Berlinului, tarilor precum Algeria, Egiptul, Israelul sau Libanul le-ar reveni un alt statut in relatiile diplomatice decat celor cu perspectiva europeana. Crestin-democratii germani condusi de Merkel au avertizat inca dinaintea inceperii negocierilor de aderare cu Turcia ca trebuie delimitate clar tarile care au perspectiva europeana. „Altminteri ne vom trezi cu Libanul sau Siria ca vor sa fie membri UE”, spunea anul trecut, din opozitie, Wolfgang Sch’uble, in prezent ministru de Interne.
Desi vestea ar putea parea buna pentru Ucraina sau Moldova, pentru ca ar urca la o „treapta superioara” in relatia cu Uniunea Europeana, reversul medaliei este vizibil: o perspectiva si mai indepartata a inceperii negocierilor de aderare. Si, implicit, inca un semnal pentru Turcia, pe care nici Franta, nici Germania n-o vad stat membru, chiar daca a inceput negocierile de aderare. In proiectul berlinez se vorbeste de dorinta de „a se iesi din logica binara” a statutului de membru sau nemembru al UE. O a treia cale, deci, care tine in stand-by tarile-problema in relatia Uniunii cu Rusia.
Germanii vor prezenta deci ca mare succes incetinirea extinderii UE, dupa baloanele de incercare lansate in timpul presedintiei austriece, cand se vorbea de inghetarea extinderii pana la adoptarea Tratatului Constitutional. Intermezzo-ul finlandez la carma UE este prea scurt si lipsit de greutate pentru a putea relansa entuziasmul extinderii. O concesie, totusi: Croatia. Alaturi de premierul Matti Vanhanen, Barroso nu mai considera imposibila extinderea fara un Tratat Constitutional, semn ca zeii integrarii zambesc Zagrebului. Si cam atat. Pentru ca dupa aderarea Croatiei, urmeaza „politica de vecinatate plus”. Care traseaza, in mod clar, granitele Uniunii Europene.
