De origine romana, Peter Gross este decanul Facultatii de Jurnalism a Universitatii din Knoxville, Tennessee, si autorul volumelor "Mass-media si democratia” si "Colosul cu picioare de lut”.
Ati urmarit cu atentie democratizarea mass-media romanesti de la revolutie pana acum. Cum vedeti tot acest scandal al "dosariadei”, care tine prima pagina a ziarelor de luni incoace?
– Sunt doua lucruri distincte, democratizarea presei si prin presa si scandalul acesta. Scandalul tine de o problema veche, care nu s-a rezolvat in ultimii 16 ani. Ar fi trebuit rezolvata mai devreme, dar nu s-a intamplat asa pentru ca nimeni nu si-a asumat aceasta sarcina pana acum.
– Emil Constantinescu a candidat totusi pe aceasta platforma, iar acum e nemultumit…
– Da, aceasta a fost platforma lui. Dar ce a facut dupa ce a castigat alegerile? Nu foarte mult. Cel putin nu in aceasta privinta. Dar nu numai in Romania a ramas nerezolvata aceasta problema, ci si in alte tari din Europa de Est. Aceasta e problema cu incheierea unei ere care trebuie facuta chiar atunci cand se sfarseste. Din pacate nu s-a facut in '89, nici in '90, cand ar fi fost momentul pentru un proces Nurnberg al comunismului. Tine de moralitate si face parte din istoria Romaniei. E necesara o transparenta care inca nu este evidenta in istoria comunismului roman. Insa parerea mea este ca in momentul de fata nu trebuie sa fie o chestiune care trebuie rezolvata pentru a pedepsi pe cineva, e prea tarziu pentru asa ceva.
– Bun, dar exact asta se intampla cu Mona Musca, a fost exclusa din PNL si ar putea fi chiar sanctionata penal pentru ca pana acum a declarat pe proprie raspundere ca nu a colaborat cu Securitatea.
– Da, asta e altceva. Daca a declarat asa ceva, legea e lege si trebuie sa suporte consecintele. Dar, pe de alta parte, daca cineva a fost implicat in era comunista in ceea ce se intampla atunci, cum sa-l pedepsesti? Daca acum a mintit despre ce a facut atunci, poti sa-l pedepsesti pentru ca a mintit. Dar nu mai mult. Sunt doua lucruri diferite – ce a spus ca a facut in era comunista si ceea ce a facut de fapt.
– Ion Iliescu se simte foarte acoperit pentru ca el n-a semnat nici un angajament…
– Pai intotdeauna a fost acoperit. Daca in '90 ar fi fost un proces Nurnberg, atunci poate ca ar fi putut fi pedepsit pentru ceva. Dar nu-mi inchipui pentru ce. A dat el vreun ordin care sa fi daunat cuiva? Au fost persoane care au dat ordine sa fie executati oameni sau trimisi la Canal, acestia pot fi pedepsiti pentru ceva. Dar la Iliescu este foarte greu sa dovedesti ca a facut ceva care sa fi daunat…
– Si mineriadele?
– Asta este altceva. Intrebarea era legata de ce a facut in timpul comunismului. Dar pentru mineriade, da, categoric, trebuie anchetat.
– Dar nu aveti senzatia ca sunt executati public niste oameni care, chiar daca au colaborat intr-adevar cu Securitatea, nu sunt nici pe departe "greii” cu adevarat vinovati?
– Desigur. Altii au facut rele mult mai mari. Dar asta s-a intamplat si dupa al doilea razboi mondial. Au fost pedepsiti foarte putini dintre cei vinovati.
– Nu ar fi normal ca deconspirarea colaboratorilor cu Securitatea sa se faca simultan, nu asa, cate un dosar al unui politician sau jurnalist incomod care este scos deodata la iveala?
– Ba da, dar asta se intampla de 16 ani incoace. Este clar ca cineva manipuleaza prin aceste dosare. Sunt interese politice care au de-a face cu asta, mai mult decat orice altceva.
– Vi se pare ca presa trateaza profesionist aceasta tema sau executa doar vendete mediatice?
– Evident ca totul este o chestiune politica. Am un dosar, il tin pana in momentul cand imi serveste, si-l arunc afara. Iar jurnalistii fac lucruri pe care n-ar trebui sa le faca. Deconspirarea devine un lucru senzational, folosit in batalia politica. Si e pacat, pentru ca asta nu e nici istorie, nu e nici investigatie jurnalistica. E politica. Nu-mi foloseste mie sa invat cu adevarat ce s-a intamplat si cine a fost implicat.
– E bine ca Traian Basescu a cerut desecretizarea dosarelor politicienilor, acum, inainte de aderare?
– E mai bine acum decat dupa. Dar sa pedepsesti pe cineva acum, dupa 16 ani, e cam tarziu. Cum spun italienii, "il passato e il passato”. E mult mai important sa te gandesti ce se intampla maine si poimaine.
– In anii '90 deplangeati faptul ca societatea civila era cvasiinexistenta. Acum avem organizatii foarte active ale societatii civile, care fac politica. E normal?
– Da si nu. O parte din schimbarile pe care societatea civila poate sa le faca tin de politica.
– Politica de partid? Vedem la televizor reprezentanti ai ONG-urilor aliniati taberei Tariceanu sau taberei Basescu…
– Nu, daca face politica de partid, atunci nu e societate civila. Societate civila e cand serveste comunitatii, nu intereselor guvernului sau partidelor politice. Iar asta nu vad in Romania.
– Cum s-a ajuns aici?
– Probabil pentru ca societatea romaneasca nu a avut sansa de a evolua intr-o cultura democratica. Vorbim despre o cultura in statele estice si despre pluripartitism, despre alegeri si despre libertatile pe care nu le-au avut in era comunista, si cu asta spunem gata, sunt tari democratice. Acestea sunt schimbari sistemice, dar nu de mentalitate, comportament, credinte sau cultura. Si fara asta ai un sistem democratic, dar fara democratie. Ceea ce avem si in America Latina.
– Si ce e de fapt o oligarhie pe stil sud-american?
– Nu chiar. Comparatia aceasta s-a mai facut. Tismaneanu vorbea de un peronism in Europa de Est. Nu e chiar asa, dar intr-un fel este foarte asemanator cu ce se regaseste in America Latina.
