Parafrazand versurile unui hit al trupei britanice Boomtown Rats, „Tell me why I don't like Mondays”, putem spune din contra ca „da, imi plac zilele de luni, mai ales cand serile sunt ocrotite de o luna pe trei sferturi, tot mai portocalie cu fiecare minut.” Cam asa am putea rezuma pe scurt prezenta lui Peter Greenaway la deschiderea editiei secunde a Festivalului International de Film Independent Anonimul, cu care ocazie tinerii din campingul de la Sfantu Gheorghe au putut vedea trilogia „Tulse Luper Suitcases”. Tulse Luper e alter ego-ul cineastului. E un colectionar innascut, crede ca paradisul se afla intre Marte si Mercur, sta in pat si citeste de Craciun, ii plac zilele de luni si uraste weekend-urile, si pe parcursul celor trei parti (intr-una dintre ele joaca si Marcel Iures, presedintele festivalului) parcurge istoria, trecand din inchisoare in inchisoare. Cocotat alaturi de cele trei jurii pe vaporasul „Rechinul”, in asteptarea ceremoniei de deschidere, Peter Greenaway a admirat luna si s-a aratat deschis ideii de a face un film despre scari in Sibiul care peste doi ani va fi capitala culturala europeana. Ideea i-a suras cineastului, care a cerut informatii precise despre influenta sasilor in Transilvania, in ce sens au modificat acestia felul de a fi al romanilor, ce parere au romanii despre asta si asa mai departe. Considerat un cineast contradictoriu si eclectic (nu-i place termenul de „pretentios”), Peter Greenaway e insa un om dornic sa povesteasca, deloc inchistat intr-un turn de fildes (de fapt, asta si spunea, ca nu vrea turn de fildes, vrea sa fie „mainstream”, lucru destul de greu de realizat, de altfel). Prin prezenta lui, care a devansat cu o zi festivalul (de la Sfantu Gheorghe el a plecat a doua zi la Amsterdam), Anonimul a demarat intr-o atmosfera bizara, partial cosmopolita, partial exotica – barci cu panze/ecran pe care se proiectau secvente din filme, nisipul alb de pe ulita satului, aerul din afara timpului al acestui pamant foarte recent (apropo, si Horia-Roman Patapievici este aici), aerul de Vama Veche adus de tinerii cu rucsacuri, care beau bere, fac foc pe plaja si sunt lacomi de filme bune, aerul cochet al celor doua tabere. In acest an, festivalul s-a deschis publicului tanar – dovada ca deschiderea s-a produs in camping si ca inaintea festivalului a avut loc o retrospectiva a editiei precedente. Dovada ca filmele care se proiecteaza in cele trei sali vor fi proiectate si in aer liber, urmand ca o retrospectiva completa sa aiba loc din 20 august pana in 4 septembrie. De luni au inceput insa proiectiile din concurs. Castigatorii vor fi aflati pe 19 august. „The winner is also the loser”/”Si cel care pierde e un castigator”, spunea Peter Greenaway la un moment dat, si cred ca aici, la Sfantu Gheorghe, toti cei selectionati sunt deja castigatori, fie si pentru faptul ca, de pilda, preselectia scurtmetrajelor a fost o adevarata batalie, unde din 550 de filme inscrise au ramas 48. Si probabil ca daca „filmul nu e o felie de viata” (iarasi o idee a lui Peter Greenaway), nici un festival de film nu este – dar e un clopot de sticla bizar, oamenii care petrec cateva zile impreuna nu sunt legati decat prin fire transparente si iluzorii, iar daca „cinematograful isi traieste ultimele zile” (tot Peter Greenaway), Anonimul e unul dintre frumoasele lui cantece de lebada. Daca tot suntem toti si tot timpul prizonierii a ceva, atunci inchisoarea noastra se va numi pana in 19 august Anonimul si, deocamdata, e una insorita, in ciuda previziunilor meteo.
