Vânzarea Sidexului de către ArcelorMittal și preluarea combinatului de către o altă companie britanică, Liberty Steel, presupune și o tranzacție ce aduce unele incertitudini în privința unuia din serviciile publice: asigurarea apei potabile pentru Galați. Este straniu, dar orașul înconjurat de trei cursuri de apă, Dunăre, Siret și Prut, nu are propria sursă de apă și cumpără apa de la străini.
Se întâmpla asta și pe la 1870, dar se întâmplă și acum, când apa din Dunăre este cumpărată de Primaăria Galați, prin Apă Canal SA, de la multinaționala ArcelorMittal. În 2001, la privatizarea Sidexului, Guvernul Năstase a cedat noului proprietar, la „pachet” cu combinatul și Priza de la Dunăre, stația de pompare prin care e extrasă apa din Dunăre. Argumentul era că prin Priza de la Dunăre e pompată anual o cantitate de 481.000.000 mc de apă, din care 444.000.000 mc este consumul de pe platforma siderurgică, iar restul reprezintă 60% din consumul de apă potabilă al oraşului.
Un alt procent, de 40% din consumul gălățenilor, e asigurat dintr-o sursă situată la 50-60 km, în județul Vrancea. Așa că apa din Dunăre e principala resursă pentru orașul cu 250.000 de locuitori. Astfel, din 2001 primăria cumpără apa de la combinat, care plătește apa extrasă la „Apele Române” și la rândul său o revinde SC Apă Canal SA. Deseori, au fost controverse cu privire la prețul de livrare a apei de către combinat. Acum, apar noi incertitudini, pentru a fost anunțată vânzarea combinatului și se va schimba multinaționala de la care Primăria Galați va cumpăra apa Dunării. Iar de aici, posibile surprize, pentru că s-ar putea schimba condițiile.
Primăria Galați, n-are stație, dar s-a pricopsit cu țeava!
Lucrurile sunt mai complicate decât par la prima vedere. Primăria Galați nu are stația de pompare, dar e proprietara unei conducte. Apa extrasă este pompată printr-un „pachet” de patru conducte magistrale cu diametre de 800 mm, prin trei apa de Dunăre fiind pompată spre combinat, iar prin cea de a 4-a ajungând în oraş, la Uzina de Apă nr. 2. În 2013, administrația combinatului a înlocuit cele trei magistrale prin care apa e pompată spre platforma siderurgică. În ce privește a 4-a conductă, prin apa care ajunge în oraș, cei de la combinat au spus că nu îi privește și că reparaţiile ar trebui efectuate de Primăria Galați.
Zilele trecute, Consiliul Municipal Galați a aprobat indicatorii economici pentru obiectivul „Reabilitare conductă alimentare cu apă Dn 800 – Barboși – Micro 19”. Înlocuirea conductei de 3.427 de metri e strict necesară pentru că, potrivit expertizei tehnice, este mâncată de rugină și Primăria Galați plătește combinatului și apa scursă în pământ. „Este necesară înlocuirea conductei existente din metal DN 800 mm care nu mai prezintă siguranță atât în funcționare, cât și în exploatare din cauza îmbătrânirii și uzurii materialului care conduce la pierderi de apă și deteriorarea calității apei”, se spune în memoriul tehnic. Valoarea investiției este de 12 milioane de euro.
„Ținte“ ale unui eventual control al Curții de Conturi
Înlocuirea magistralei nu este lipsită de „capcane”. Consilierii din opoziție au invocat mai multe dintre acestea. Una dintre ele este că aproape doi kilometri din traseul conductei este pe teritoriul județului Brăila, deoarece Priza de la Dunăre este în județul învecinat și legea interzice ca o unitate administrativ-teritorială să realizeze investiții pe teritoriul alteia. Și n-ar fi singura problemă. Administrația ArcelorMittal a intabulat terenul de sub conductele magistrale și de aici un alt conflict cu legea, pentru că Primăria Galați va investi 12 milioane de euro în modernizarea unei conducte care este pe terenul unei firme private și este parte integrantă a echipamentelor unei firme private. Sunt două motive care ar aduce sancțiunile Curții de Conturi.
Varianta expirată: preluarea „Prizei“
Consilierii opoziției au propus un amendament. „Amendamentul nostru va fi să preluăm priza. Măcar o discuţie de principiu să facem, să vedem, ne permitem, nu ne permitem, ce înseamnă preluarea, ce se poate întâmpla dacă nu facem nimic. Eu cred că trebuie să o preluăm ca să avem siguranţa existenţei sursei de apă. Nu poate oraşul să stea la mâna unui privat”, a propus consilierul liberal Onuţ Atanasiu. Teoretic, ar fi o soluție, dar practic nu e, pentru că astfel de discuții sunt purtate de 17 ani, de când Guvernul Năstase a vândut odată cu combinatul și stația de pompare. Primăria Galați a încercat și în 2001, dar și în 2006, 2012 și 2017, să obțină de la ArcelorMittal cedarea Prizei de la Dunăre, dar de fiecare dată răspunsul a fost un „nu” categoric: „Poziţia noastră este foarte clară în această privinţă. Facilitatea de extracţie a apei aparţine combinatului şi va rămâne în continuare a combinatului şi motivul este foarte simplu: este instalaţie strategică pentru noi. Sistemul nostru de stocare a apei este limitat”, a fost răspunsul fostului director al combinatului Bruno Ribo.
De ce să cari apa Dunării la Galați din județul Brăila?
De fapt soluția ar fi alta. În cei 17 ani trecuți de la privatizarea Sidex ar fi fost mai simplu ca cei care au condus și conduc Galațiul să aibă inițiativa construirii unei noi stații de pompare a apei din Dunăre. Potrivit lui Ion Ștefan, fost director al Apă Canal SA, construirea unei noi stații de pompare ar fi însemnat o investiție de aproximativ două milioane de euro, de 6 ori mai puțin decât înlocuirea conductei. Actualul traseu al magistralei de 3,5 kilometri trece prin curtea Universității Danubius, prin curtea hipermarketului Auchan, dar și prin curtea unei foste unități a Marinei Militare și oricum, va fi necesară o schimbare de traseu. Dar ar fi posibilă și o „scurtare” a traseului, pentru că până la urmă se pune întrebarea de ce să cari apa din Dunăre la Galați tocmai din județul Brăila ?! Uzina de Apă nr 2, unde trebuie să ajungă magistrala e chiar pe malul Dunării. Primăria Galați deține în zonă baza de agrement de la Plaja „Dunărea”, de 12 hectare, dar și un mic estuar cu deschidere la Dunăre. Așa că terenuri sunt. Dacă ar fi construită noua stație de pompare în această zonă, traseul magistralei DN 800 ar fi redus de la 3,5 kilometri la 100-150 de metri. Nu s-ar mai pune problema cheltuirii celor 12 milioane de euro, ci a unei sume de 5-6 ori mai mici.
Și în 1880, Primăria Galați cumpăra apa Dunării de la englezi
Cumpărarea apei din Dunăre de la străini are tradiții la Galați. Prima capacitate de producţie de „apă filtrată de băut” a apărut la 1872, când Primăria Galaţi i-a acordat concesiunea pe 45 de ani francezului D.Monnier, din Marsilia. Construirea „Uzinei de Apă” din Valea Tiglinei, cu 3 bazine de decantare şi 3 de filtrare, a început în 1873, dar în acelaşi an Monnier a transferat concesiunea englezilor George Crawley şi Fred Power. Producţia de apă „de băut” a început în 1875, consiliul local a votat acordul de concesiune în 1878, Camera Deputaţilor şi Senatul l-au aprobat în 1881, iar în acelaşi an Primăria Galaţi a semnat convenţia de concesiune a producţiei de apă către societatea celor doi englezi, „The Galatz Water Works Co Limited”. Ăsta era începutul. Din 2001 până în 2018, Primăria Galați a cumpărat apa din Dunăre de la Grupul britanic ArcelorMittal, iar din 2018 va cumpăra apa de la Liberty Steel, tot din Marea Britanie.
