Ce le mai place sa taie panglicile celor din PSD, de la cele mai inalte functii pana la aceea de primar. Poduri peste poduri au fost inaugurate cu taieri de panglici tricolore si de cele mai multe ori s-a ales praful si pulberea de ele la inundatii, fiindca au fost facute la repezeala, sub presiunea alegerilor. Important era sa vada lumea, inclusiv pe micile ecrane, ca PSD are grija de alegatori si ca le merita voturile. Chiar si un oras al artistilor a fost inaugurat la margine de Bucuresti, panglica fiind taiata de prim-ministrul de atunci, Adrian Nastase. Ce sa-i faci, acest Nastase are o pasiune aparte pentru case, chiar si pentru ale altora, fie ei si artisti.
In coada de peste
Cum se stie, multi primari ai PSD si PRM impart in ajunul si in ziua alegerilor mici si bere la discretie, de obicei pe banii primariilor, nu pe ai lor personali.
La nivel guvernamental, celor cu imaginatie, de pilda artistilor, li se fagaduiesc gogosi cat mai umflate, ca acestia nu numai sa voteze cu PSD, dar, cu prestigiul lor, sa-i mai laude si catre altii, cu mai putina fantezie. Acesta e si cazul proiectului unui oras al artistilor. „Orasul” ar fi fost alcatuit din 56 de locuinte-atelier, un hotel cu spatii de expunere si un supermarket. Chiar daca pe hartie figurau 56 de case, erau deja inscrisi pe lista 192 de artisti interesati.
Dupa cum declara presedintele Uniunii Artistilor Plastici (UAP), Zamfir Dumitrescu, „a existat un proiect, cel al „Orasului Artistilor””, care a ramas dupa alegeri in coada de peste. Probabil ca avea o conotatie politica pe care actualii guvernanti nu doresc sa o puna in aplicare, considerandu-l un proiect al unui alt regim politic”.
Am participat la „inaugurarea” orasului, unde venise o multime de lume. Ai fi jurat, dupa fetele oficialitatilor si ale celor care aveau impresia ca vor beneficia de casele-ateliere, ca Orasul Artistilor va fi inaltat ca-n povesti, in doua-trei zile. Povestile erau insa doar din partea celor care promiteau marea cu sarea. S-a mancat, s-a baut, din partea casei. Mai lipsea doar fanfara militara sau macar un taraf din marginea Bucurestiului.
Maidanezi pazind
un oras-fantoma
Am fost la fata locului, unde decorul nu are nimic artistic, cum se prevedea, ci dimpotriva: un teren de fotbal, cu aspect rural, o ghereta unde se retrag probabil jucatorii si o haita de maidanezi. Desi la inceput si-au manifestat amabilitatea fluturand din cozi, vazandu-ne ca notam si fotografiem, ba auzind ca-l barfim si pe Adrian Nastase, si-au schimbat radical atitudinea. Ne-au permis totusi sa facem inconjurul prototipului in duplex, terminat numai o parte, si sa privim pe geamuri cam ce a inghesuit acolo „fericitul” proprietar, care, dupa firma de pe usa, se numeste Sava Stoianov. Cum gazda nu era acasa, am renuntat la vizita.
In treacat, am constatat frigul cumplit care domneste la Combinatul Fondului Plastic, vecin, in proiect, cu Orasul Artistilor. Intr-adevar, grea e viata de artist, ziua trist, noaptea mai trist! Actualmente, atelierele de creatie ale UAP se gasesc intr-o stare extrem de precara, deoarece Uniunea nu are bani pentru a investi in acestea. In Bucuresti exista aproximativ 300 de ateliere, dintre care doar 60 se afla in proprietatea Uniunii, restul fiind luate cu contract de inchiriere de la primarie. „Suntem 6.000 de membri in toata tara, iar in Bucuresti 2.300. Suntem intr-un deficit de 1.800 de ateliere numai in Bucuresti”, spune dl Zamfir Dumitrescu.
Proprietarii terenului
si ai maidanezilor
In principiu, daca niste caini pazesc un teren, inseamna ca sunt ai stapanului acestuia. Asa ca am plecat spre proprietarii cotarlelor, ca sa ne dumirim ce si cum. L-am abordat pe dl Dumitru Constantinescu, directorul Companiei Nationale a Imprimeriei Coresi SA, care poseda terenul. Domnia sa ne-a spus urmatoarele: „A fost un acord de principiu intre Primaria Sectorului 1, Uniunea Artistilor Plastici si Compania Nationala a Imprimeriei Coresi, parafat de Ministerul Culturii si Cultelor, de care apartinem. Noi puneam la dispozitie terenul, care ramanea totusi proprietatea noastra, si am fi luat chirie pe el. Acest teren are 21.000 mp. Tot ce s-a facut a fost doar un prototip, cumparat de UAP, care plateste pentru el o chirie modica. S-a vorbit atunci ca, daca actionarii nostri s-ar fi hotarat pe parcurs, terenul sa poata fi cumparat de catre artisti. Actualul teren de fotbal, in locul caruia ar fi trebuit sa fie construit Orasul Artistilor, este inchiriat in conditii legale. Pentru construirea acestui „oras” urma sa se faca o licitatie. Pana sa inceapa constructia, pretul pe o locuinta a saltat de la 15.000 de dolari pana la 30.000-35.000 de euro. Dar proiectul nu s-a infaptuit, pentru ca Primaria Sectorului 1 nu a asigurat viabilitati, conform proiectului aprobat de Primaria Municipiului Bucuresti. Tot ce am putut face noi a fost o masuratoare cadastrala”.
Au fost sperante nefondate, un joc politic
Intrebandu-l care este punctul de vedere al Primariei Sectorului 1, primarul Andrei Chiliman ne-a spus: „Terenul este in proprietatea Companiei Nationale a Imprimeriilor Coresi SA. Primaria Sectorului 1 trebuia sa asigure viabilitatea zonei. Exista proiecte platite de aceasta primarie pentru: retea de alimentare cu apa in incinta – 570 m, bransamente la cele 56 de vile, retea de canalizare – 590 m, PVC-uri cu varsare in colectorul din str. Baiculesti, retea de gaze, alimentare cu energie electrica, instalatie de curenti slabi, organizare relief, drumuri si imprejmuiri. Costul total este de 1.120.000 de euro (la nivelul anului 2004).
Inainte de alegerile parlamentare din 2004, au fost la mine un director de la Ministerul Culturii si Cultelor si directorul de la Coresi, ca sa discutam. I-am intrebat cand vor avea montajul financiar. De cand au trecut pe aici cei doi, nu m-a mai calcat nimeni. Eu nu pot sa ma apuc sa investesc bani publici in partea de utilitati, daca nu stiu ca se va realiza. Stiu ca exista bani pentru investitii. Cand vor exista autorizatia de constructie si angajamentul financiar, eu pot sa intervin cu partea de utilitati. Dorinta de a se face acest oras nu-mi apartine. A fost un joc politic de imagine, care nu a avut acoperire practica. In momentul de fata, nu stiu daca MCC si Coresi sunt pregatite sa se implice financiar in aceasta lucrare. Daca ne-ar ceda noua terenul, am putea gasi metode de finantare care sa permita realizarea acestui minioras al artistilor.
Dupa parerea mea, PSD si-a batut joc de artisti cu un lucru pe care nu putea sa-l faca, numai ca artistii sa vina la acest partid. Un partid de guvernamant a dat sperante nefondate unor oameni, doar ca sa le castige voturile”.
Nici o speranta!
Ministerul Culturii si Cultelor nu mai e interesat de acest proiect, dupa ce fostul ministru Razvan Theodorescu i-a mintit cu nerusinare pe artisti. Virgil Nitulescu, secretar de stat in MCC, declara ca proiectul „Orasul Artistilor” s-a lovit de o serie de probleme administrative, neavand nici o importanta faptul ca acesta fusese initiat sub un alt guvern. „Noi am considerat ca aceasta solutie nu este viabila, pentru ca, odata date in proprietate respectivele spatii catre artisti, ele isi puteau pierde, intr-un oarecare numar de ani, destinatia. Artistii deveneau proprietari neconditionati ai spatiilor si noi nu aveam nici o garantie ca aceste case vor ramane spatii de creatie”, sustine dl Nitulescu.
Cu parere de rau, incheierea acestor investigatii este complet pesimista, subliniata si de presedintele UAP: „Am putea sa cerem pe ateliere chirii de zeci de milioane, dar noi suntem mult sub pretul pietei – se platesc in jur de 100 de dolari, iar cotizatia pe an este de sase dolari. Va dati seama ce decalaje sunt intre venituri”.
