Războiul mondial dintre Beny Steinmetz şi George Soros pe licenţele de exploatare a zăcămintelor de aur şi diamant e foarte cunoscut. Presa internaţională a relatat în detaliu mai multe asalturi, culminând chiar cu lovituri de stat acolo unde autorităţile nu şi-au predat resursele marilor investitori.
Sigur că George Soros e mai întâi jucător de bursă şi mai apoi un filantrop. Lui îi arde de filantropie şi de finanţare a societăţii civile acolo unde poate să-şi lovească adversarii. E simplu. De ce să intri ca prostul în junglă să te baţi cu leii, când ai aborigeni pregătiţi să facă acest lucru?
Nu ştim dacă Traian Băsescu a primit sau nu foloase necuvenite din partea lui Beny Steinmetz, dar ştim că proiectul nu a fost demarat.
Şi atunci, unde e prejudiciul? Care e fapta de corupţie?
În SUA se fac mari campanii de fundraising pentru alegerile prezidenţiale şi pentru Congres. Că doar clipurile şi mash-urile nu sunt căzute din cer. Toate costă. Când a ajuns Klaus Iohannis la Casa Albă, l-am auzit 20 de minute pe Donald Trump cum lăuda o ţară arabă că a cumpărat rachete de peste o sută de miliarde de dolari. La ei business-ul de stat nu e corupţie. Că preşedintele devine agent de vânzări al marilor corporaţii se cheamă lobby pentru ţară. La noi e corupţie.
Şi lui Benjamin Netanyahu i-au făcut zeci de dosare penale. Lupta dintre grei nu se mai dă, ca pe timpuri, cu floreta sau provocările la duel, ci direct cu procurorii. Vrei să-ţi anihilezi concurentul, scoţi procurorii! Şi războiul e ca şi câştigat.
Dar revenind la Roşia Montană, subiectul e out-of-topic. RMGC, compania canadiano-română care deţine licenţa de explorare (nu şi pe cea de exploatare), e formată din asocierea dintre două companii: Gold Corporation şi statul român, care deţine 19,6% din acţiuni.
Se vorbeşte despre chemarea lui Victor Ponta la comisie. Păi în timpul mandatului său participarea statului a crescut, nu a scăzut, iar redevenţele urmau să fie mărite, până ce a venit Crin Antonescu din SUA şi a spus: stop joc! „Aţi divizat ţara!“ Şi asta după ce soţia sa, Adina (fostă) Vălean, a organizat o dezbatere la Bruxelles despre lipsa de pericol al exploatării cu cianuri. Cine ce să mai înţeleagă?
Între Gold Corporation, o firmă listată la bursă, şi statul român s-a deschis un proces la Curtea de Arbitraj de la Washington după ce Corina Şuteu, vajnica apărătoare a vestigiilor antice, a înscris comunitatea pe lista UNESCO. Păi aici trebuie discutată problema.
La doi paşi de Roşia Montană, o altă firmă canadiană exploatează la Certez – bine mersi – resursele de aur tot prin cianurare. Dar nimeni n-a bătut cu PET-ul în asfalt. Niciun procuror nu s-a autosesizat. Nicio rezistentă nu şi-a rupt sutienul prin pieţe. Nimeni nu s-a tăvălit pe jos de dragul ozonului şi al caprifoiului de pădure. De ce? Pentru că acolo nu există opoziţie la bursă.
Beny Steinmetz e unul dintre cei peste o mie de acţionari ai Gold Corporation, o firmă, cum am mai spus, listată la Bursa din Toronto. Orice ingerinţă în decizia politică se supune legilor drastice ale Bursei. Acolo nu e de joacă. Cum putea să influenţeze el decizia unui Parlament pe o lege specială finanţând campania electorală a unui preşedinte de altă culoare? E de noaptea minţii. Un simplu jucător nu poate câştiga singur jocul.
Totul se explică în strategia veche a lui Soros de a forma o societate deschisă, cu oameni mereu la dispoziţie, în stare să-i rezolve crizele de gută, biliare sau financiare. Nişte aborigeni pregătiţi oricând să intre în cuşca cu lei.
Că doar nu a dat loviturile mari pe monede naţionale dintr-o joacă. A avut ceea ce se numeşte inside information. Şi aşa a lucrat şi-n Guvernul Cioloş. Cu oameni din interior.
Pur şi simplu, marele odihnit al neamului, Dacian Cioloş, omul care toată viaţa a mers servit, în orice combinaţii, el neştiind nici cum să-şi aşeze singur baveţica, le-a făcut practic cadou canadienilor de la Gold Corporation peste 4 miliarde dolari, cât cer pentru că li s-a încălcat un drept legitim, statuat de legile internaţionale, în procesul îndreptat împotriva statului român la Washington. Cioloş de ce nu este chemat cu buletinul în mâini?
Aşteptam ca şi pe tehnocraţi să-i mai vânture DNA, dar ei, se pare, sunt pilonii protejaţi, de unde ne vine şi nouă ideea că, de fapt, anticorupţia nu e decât o formă de zdrobire a adversarului cu chei de parchet, nu cu ialele bursei.
Şi aici e tot deranjul. Dacă George Soros nu-şi vindea acţiunile de la Gold Corporation, mai erau azi procurorii prin comisii rogatorii şi prin cariile din Parchet? Întreb pentru prieteni care rămân trăsniţi: Cum să ai o avere de sute de miliarde de dolari şi să o ţii îngropată pentru că un anume Georgel n-are chef să i se influenţeze lui jocurile de pe pieţele de capital?
Morala e: Dacă vrei să-ţi zdrobeşti un adversar, nu-l provoca la luptă. Cheamă un serviciu secret, plăteşte-l şi-ţi face desant de procurori, ni-no, ni-no!, de nu mai rămân nici raţele mute.
