Manastirea Voronet a fost inaltata intre 26 mai si 14 septembrie 1488. In 1547 i-a fost adaugat si pridvorul de catre mitropolitul Rosca. Tot atunci a fost si pictata. Sfintenia locului vine de la Daniil Sihastru, care, plecand de la Putna, s-a stabilit la Voronet, unde este si inmormantat.
Biserica are hramul Sfantului Gheorghe, ocrotitorul ostilor lui Stefan cel Mare. La inceput manastirea a fost de calugari, dar viata monahala a fost intrerupta dupa 1785, cand Austria a rapit Bucovina. Aceeasi soarta au impartasit-o si foarte multe alte manastiri din nordul Moldovei. Reinfiintata din 1991, viata monahala a fost reluata cu obste de maici.
Biserica este construita din piatra, in plan treflat. Pictura interioara si exterioara a fost realizata in anii 1534 si 1535, finalizata in 1547 si impresioneaza prin conceptie si prin colorit, caracterizandu-se prin armonie cromatica, forta compozitionala si monumentalitate. Fondul intregii picturi exterioare, vestitul „albastru de Voronet”, este unic in lume. Tabloul votiv il infatiseaza pe Stefan cel Mare, insotit de doamna Maria Voichita, cu o fetita, ce se presupune a fi Oana, si de viitorul domn, Bogdan. Turnul-clopotnita este construit din piatra, cu gang de intrare, si adaposeste doua clopote, care, manuite cu mestesug, suna „Ste-fan-Ste-fan”.
Celebra scena a Judecatii de Apoi, pictata in 1547 pe fatada apuseana de mesterul Marcu, i-a adus manastirii denumirea de „Capela Sixtina a Rasaritului”.