Cei interesați sau căzuți cu bună credință în eroare se lasă pacăliți de o decizie a CCR din 2012, care afirma că potrivit Constituției României toate obligațiile decurgând din acte ale UE sunt executorii.
Întrebarea este dacă MCV constituie un instrument valabil în dreptul UE sau nu? Lucru pe care CCR nu a dorit să îl verifice în 2012 și l-a luat ca de la sine înțeles. Dl Zegrean nu putea să îl contrazică pe dl Băsescu, care tocmai intervenise la Bruxelles ca MCV să nu fie abolit.
Raportul MCV nu produce efecte juridice cu începere din 1 ianuarie 2010, când valabilitatea clauzei de salvgardare, al cărei accesoriu era, a expirat.
Decizia CCR din 2012 privea aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actele aderării și din tratate. MCV și concluziile sale nu fac obiectul unor asemenea obligații.
Nici un tratat (TUE sau TFUE) nu vorbește despre MCV și nu instituie vreo procedură pentru adoptarea acestuia. Tratatul de aderare a României nu vorbește nimic despre MCV, ci include doar o clauză de salvgardare cu valabilitate de trei ani de la data aderării (deci până la 1 ianuarie 2010), al cărui accesoriu ar fi putut fi considerat că este.
Decizia CCR din 2012 este un alt produs odios și inept al epocii Băsescu, epocă în care MCV a fost creat din inițiativa României și cu încălcarea principiului atribuțiunii din dreptul UE, pentru răfuiala cu adversarii politici. Nu văd ce consecințe practice ar putea avea azi o asemenea hotărâre.
Anul acesta CCR a spus că legile a căror suspendare ni se cere astăzi prin raportul MCV sunt conforme cu Constituția României. Aceasta a permis intrarea lor în vigoare, căci tratatele europene sunt deasupra legilor naționale dar nu și a Constituțiilor naționale. Astfel, Decizia CCR din 2012 implicit a fost corectată.
Lovitura de grație o dă însă chiar pagina oficială de internet a UE, unde se precizează că recomandările MCV nu sunt obligatorii. Punct!
