Discursuri interminabile, invartitul in jurul chichitelor procedurale si acuzele s-au dovedit a forma ieri tactica PSD si PRM pentru a intarzia si mai mult dezbaterea si votarea noului regulament al Senatului. La finalul a mai bine de patru ore de parlamentari, senatorii nu au reusit decat sa ajunga la… primul amendament din lista interminabila a propunerilor respinse anterior la comisie. Dupa care… sedinta s-a suspendat!
Primul senator care a luat cuvantul in cadrul dezbaterilor de ieri a fost peremistul Liviu Doru Bindea. Tacticos, acesta a vorbit nu mai putin de o ora, amenintand in final cu reluarea discursului daca va considera ca unii senatori nu au „capacitatea de a asimila din prima”. In tot acest timp, chiar si colegii de partid ai lui Bindea dadeau semne ca si-au pierdut rabdarea: citeau ziare, butonau telefoanele sau laptopurile, ori radeau pe infundate. Pana si presedintele Nicolae Vacaroiu, stiind dinainte cat de mult are de gand sa vorbeasca peremistul, a preferat sa plece de la prezidiu, lasandu-l in loc pe Teodor Melescanu. A urmat la tribuna Antonie Iorgovan, cu un vraf de carti sub brat, din care a tot citat pret de inca o ora. Senatorul nu a uitat sa-i atace pe reprezentantii coalitiei sub pretext ca ar grabi nejustificat dezbaterea regulamentului. In replica, democratul Radu Berceanu a argumentat ca parlamentarii puterii se preocupa de acest subiect de peste 200 de zile, astfel ca nu mai despre graba nu se poate vorbi.
Discutiile au continuat in contradictoriu pe tot felul de chichite procedurale, de specularea carora pesedistii si peremistii s-au dovedit a fi experti. Contrazicerile au fost alternate cu pauze pentru consultari si cu acuze de genul „nu este prima data cand arcul guvernamental substituie documentele”. Afirmatia a fost lansata de pesedistul Nicolae Serban si ii era adresata vicepresedintelui Radu Berceanu. Spre finalul sedintei, cand ajunsesera, de bine de rau, la primul amendament respins, opozitia a mai aruncat o bomba. La amendamentele care au mai multi autori, pesedistii si peremistii au dorit ca fiecare sa-si sustina punctul de vedere. La un calcul simplu, reiese ca la o propunere de modificare semnata de zece senatori, numai sustinerea poate dura o jumatate de ora, timp la care se adauga cel pentru expunerea motivatiei de respingere de catre comisie si votul propriu-zis. Senatorii puterii si-au acuzat colegii de „rea-credinta”.
