Cu zece ani in urma, cand ne pricopsiseram cu nu mai putin de 16 candidati la Presedintie, doi dintre ei coborau dintr-o sfera mai aparte, cu miros de tamaie si prescuri, insinuand ca, de vor fi alesi, ne va pune Dumnezeu mana in cap sau se va lasa luat de un picior. Nutu Anghelina era ceva mai sfios, dar celalalt, Mudava, lansase un slogan trasnet: „Votandu-ma pe mine il votati de Dumnezeu”.
Cum Cel de Sus nu fusese consultat cu privire la alegerile prezidentiale din Romania si nici n-o fi vrut sa fie pus in fata faptul implinit, a facut ce-a facut si astfel am scapat ocazia de a avea si noi, romanasii, un reprezentant in Rai, ce ar fi starnit cu siguranta invidia Uniunii Europene si a SUA, care nu ar mai fi avut cu ce sa ne momeasca.
De cei doi, slava Domnului, nu s-a mai auzit, dar nu inseamna ca alti candidati, ce au urmat, nu l-au amintit pe Cel Mai de Sus, evident numai spre binele tarii si al poporului.
De cativa ani incoace, locurile lasate libere de Mudava si Anghelina au fost confiscate de mult prea mediatizatul si prea vorbaretul Gigi Becali, care se pronunta asupra tuturor problemelor fundamentale ale Universului, implicit ale Romaniei. Nu e canal de televiziune care sa nu-l curteze, dar nici Gigel nu face mofturi si flecareste pe sticla ore in sir. Solutiile pe care le ofera baciul Becali pentru salvarea natiunii romane sunt chiar mai simple decat cele propuse de Vadim Tudor, caruia de altfel ii recomanda balamucul, ceea ce propune si ultimul pentru primul.
Nu demult, Gigi s-a autoproclamat „Trambita lui Dumnezeu”, dupa ce a povestit la televizor cum un fir din barba unui preot mut a ajutat echipa Steaua sa se califice. Acum, Doamne fereste, sa speram ca nu se vor repezi toti patronii de cluburi sportive si antrenorii sa smulga fire din barba popii!
Dar gradina lui Dumnezeu e asa de mare incat o goarna in plus, cu mustiucul infundat sau reparat, nu mai conteaza!
