Ce rugaciune frumoasa si plina de miez (si cu putin haz!) i-a adresat Horatiu zeului sau roman Mercur! (In mitologia greaca, Mercur este identic cu Hermes: solul zeilor pe pamant, zeul comertului si al drumurilor, dar si zeul hotilor!) Iata ce rugaciune simpla ii adreseaza, in cateva versuri, Horatiu (poet latin, 65-8 i.Hr.) zeului sau: O, Mercur, fa-mi sa mi se ingrase turmele si celelalte,/Numai mintea nu. Si iarasi, fi-mi ocrotitor statornic.
Ce rugaciune potrivita si pentru noi! Adesea, ni se ingrasa mintea, devine lenesa, greoaie… Si ceea ce gandim sunt doar banalitati stiute, care nu trec niciodata de „coaja” lucrurilor, a faptelor, a evenimentelor.
Omul trebuie sa-si ascuta necontenit mintea, sa poata patrunde cu ea in „miezul” naturii, al istoriei sale. Din pacate, mintea multora dintre noi e tocita, lancezita, nu e vioaie, sprintena, iscoditoare, preia doar pareri de la gandirea comuna, de turma, si nu e in stare sa exprime ganduri in cuvinte vii, cum spune Nietzsche in aceste versuri: Cuvantul viu mi-e drag nespus:/El sare 'nalt, mereu dispus (…)/Si flutura si ne framanta/Prin tot ce face el incanta.
Si ma gandeam: e bine ca in rugaciunile noastre catre toti zeii, catre Dumnezeii tuturor religiilor de azi sa cerem, ca Horatiu, sa ni se ingrase turmele, cirezile… porcii… gainile etc – numai mintea nu! Sa le cerem sa avem o minte vioaie, sprintara – nu una obeza, grasana!
