Zeci de mii de sindicalisti din toata Europa Occidentala au demonstrat ieri la Strasbourg impotriva asa-numitei „Directive Bolkestein”, de liberalizare a serviciilor pe teritoriul Uniunii Europene in ziua in care Parlamentul European a luat in discutie directiva pentru servicii. La demonstratie, organizata de Confederatia Europeana a Sindicatelor (CES), au particpat si mai multi lideri politici socialisti si comunisti, printre care si celebrul Laurent Fabius, omul care a declansat isteria „instalatorului polonez” care a ingropat Constitutia Europeana in Franta. Lucrul de care se tem cel mai mult sindicatele occidentale este ceea ce amicii lor de la Attac au numit „dumping social”, adica diminuarea protectiei sociale in urma concurentei facute de forta de munca mai ieftina din Est.
Directiva Bolkestein, numita asa dupa initiatorul ei, fostul comisar european pentru piata interna, Frits Bolkestein, este hartia de turnesol pentru ipocrizia fara limite a stangii politice. Autogratulati cu titlul de „progresisti” sau „umanisti”, sindicalistii care au demonstrat ieri la Strasbourg nu dau doi bani pe drepturile muncitorului din est. Singurele lucruri de care le pasa si pentru care se bat cu atata furie sunt privilegiile de care se bucura din partea statului generos.
Ratiunile din spatele directivei au fost din cele mai bune si mai simple. Liberalizarea serviciilor, adica abolirea restrictiilor protectioniste, urma sa duca la crestere economica, la crearea de locuri de munca si imbunatatirea si ieftinirea serviciilor pe temeiul ca marirea ofertei si cresterea concurentei este un lucru bun. Intre timp, s-au adus vreo 1.600 de amendamente, toate incercand sa impuna restrictii si sa excluda din directiva cat mai multe dintre serviciile supuse liberalizarii.
Cea mai inepta dintre prevederi este asa-numitul „principiu al tarii de origine”, care, pe scurt, afirma ca regulile din tara de origine prevaleaza fata de cele in care actioneaza prestatorul de servicii. Acest principiu ar trebui sa aiba ca efect, pe de o parte, descurajarea delocalizarilor, adica descurajarea companiilor occidentale sa mai inchida fabricile din Vest si sa le reinfiinteze in Est, iar, pe de alta, descurajarea muncitorilor din Est sa mai caute locuri de munca in Vest, daca tot ar fi platiti dupa salariile minime din tarile de origine. Problema este ca un asemenea principiu administrativ nu are cum sa functioneze intr-o economie de piata dintr-o mie sase sute de motive, unul dintre ele fiind ca nici mama Uniunii Europene nu le poate dicta oamenilor unde sa munceasca si pentru cati bani.
