Violenta a luat intotdeauna forma unui om lovind un alt om. Cand gestul acesta aduce moartea, avem de-a face cu o crima. Cand crima este facuta de un copil, oamenii sunt oripilati, nu le vine sa creada ca acesta a fost in stare de asa ceva. Se cauta vinovati si se stigmatizeaza „monstrii de parinti denaturati”, sau abstractiuni ca „societatea infecta in care traim”, sau saracia. Paradoxul consta in faptul ca saracia nu este ilegala, dar multe din consecintele ei sunt.
Televiziunea joaca un rol major: este cunoscut cazul lui Florin Cristian G. din Alexandria, care si-a ucis sora dupa ce a vazut filmul Scream-3. Sau, al elevei de nota 10, Isabela Popescu, care si-a ucis bunica pentru ca o cicalea mereu. Am incercat in cele ce urmeaza, sa intelegem ce este in mintea unui copil criminal, ce rol are aceasta fapta in devenirea lui si ce fel de perspective mai are un tanar care a trecut peste acest prag, sa revina in ceea ce, adeseori superficial, intelegem prin societate.
Ucigasi – profiluri in prim-plan
La penitenciarul de la Tichilesti – Braila, am cunoscut patru tineri criminali care au acceptat sa ne vorbeasca. Aici sunt inchisi 278 de detinuti care erau minori cand au comis fapte antisociale. Toti cei patru au fost condamnati pentru crime, doi dintre ei, pentru omor deosebit de grav. Au crescut in mediul delincvential al parintilor sau neglijati de acestia. La unii, grupul, anturajul, a jucat rolul important, la altii, viciile proprii, alcoolul, droguri sau pasiuni exacerbate ca jocurile de noroc. Cei mai multi confirma faptul ca sansele de a comite o crima sunt de trei ori mai mari la copiii proveniti din parinti delincventi. Lipsa de educatie joaca un rol major, la fel ca si saracia.
Liviu Rusu din Iasi considera ca nu are nici mama nici tata, desi amandoi traiesc. „M-a facut si m-a lasat, nu a fost si n-o sa-mi fie mama”, spune Liviu. A ranit grav cu cutitul o femeie de 45 de ani, in timp ce era la furat. Ulterior, aceasta a murit. Imi spune ca de la patru ani l-au folosit „diversi, era universul hotilor acolo”, mediul in care a crescut. Mama a fost condamnata pentru fals in acte, iar tatal devenise alcoolic. Acum il viziteaza o verisoara, cea care l-a mai ajutat cand a putut. „O sa ma duc la ea, o sa m-apuc de lucru si-mi fac o familie. Cand vad oameni care se-nteleg, se tin de mana, ma mira, ma simt ultimul om din lume”, spune Liviu, resemnat dar cu o unda de speranta: „Mie-mi trebuie sa muncesc, pentru libertate faci orice, aici n-ai prieteni”.
Constantin Ilinca, din Ramnicu Valcea, avea 17 ani la data comiterii crimei, in 2003. Impreuna cu un adult de 30 de ani stiau un pont despre apartamentul unui arhitect ce locuia cu concubina. Au intrat, dar au fost surprinsi de cei doi care s-au intors acasa. Adultul l-a ucis pe arhitect, iar C. Ilinca, pe femeie, cu cutitele. „Am fost groaznic de speriat”, isi aminteste Constantin. A fost condamnat la 12 ani, in timp ce adultul-mentor a primit 30 de ani de inchisoare. Mai are de stat cinci ani si jumatate, daca va fi eliberat la 2/3 din pedeapsa. Toata atmosfera a ajutat acest drum al lui Constantin: parintii se mutasera la tara, in casa din Valcea au ramas cei doi copii, lasati de capul lor, vizitati formal o data pe saptamana. I-a fost foarte usor unui adult sa-i deturneze viata, sa uite de scoala si sa inceapa acest drum cu final previzibil: „Fiecare veneam cu o idee de furat, trebuia sa te afirmi”. Multi adulti folosesc minori in delincvente, ii trimit „in fata, la inaintare”, pedepsele pentru minori fiind mai mici. La fel s-a intamplat si cu C. Ilinca. Acum se gandeste doar la viitor, a terminat clasa a X-a si s-a inscris la cursul de lacatusi mecanici. Ii place fotbalul, nu scapa niciun meci al Stelei si i-a scris recent o scrisoare lui Gigi Becali.
Constantin Dragomir, din Buzau, a ucis „fara sa stie”, atata era de beat. Ii placuse sa bea de pe la 14 ani, iar tatal, tamplar la fabrica lui Omar Hayssam din Nehoiu, Buzau, n-a luat nici o masura. Dragomir avea 17 ani cand, intr-o seara, s-a imbatat crita si a lovit o femeie care a cazut pe beton si a murit pe loc. Era intuneric, a apucat sa plece acasa si a fost trezit dimineata de politisti. Avea sange pe mana si habar n-avea ce facuse. A fost condamnat la opt ani si jumatate pentru omor deosebit de grav. „Peste un an si jumatate pot sa fiu eliberat si voi lucra cu tata, la atelierul lui de tamplarie. O sa fac orice ca sa fiu reabilitat”, imi spune C. Dragomir. „Toti ma intreaba daca tin minte, sigur ca nu tin minte, am vazut doar dimineata un trup acoperit cu un cearceaf, pe trotuar”. In cazul lui, rolul gastii a fost major, l-a determinat sa bea mult fara sa vada consecintele. Se lasase de scoala si abia aici, la Tichilesti, a terminat clasa a X-a. Parintii il viziteaza, ii trimit pachete si il asteapta. Dragomir e o personalitate puternica si constructiva, crede ca poate reveni la normalitate.
Ionut Adrian Dumitru, din judetul Calarasi, a comis un omor deosebit de grav la 25 iunie 2003, impreuna cu alti doi minori. A intrat pe geamul unui balcon intr-un apartament, ca sa le deschida celorlalti doi usa si a fost surprins de locatara. Aceasta luase un cutit ca sa se apere si l-a ranit pe Ionut la trei degete. Ionut si-a pierdut orice control, a lovit femeia care a cazut in bucatarie si a cautat febril prin sertare. A gasit doua surubelnite pe care i le-a infipt in gat. Pentru ca mai traia, s-a dus in alta camera unde a gasit o funie cu care a strangulat-o. Apoi si-a chemat complicii. „Am vrut s-o talharim, nu s-o omoram”, imi spune, „dar mi-am pierdut mintile, atata imi era de frica”. Au fost arestati cu totii, a doua zi. A fost condamnat la 24 de ani, din care instanta suprema a redus patru ani. Ionut Dumitru provine dintr-o familie de tigani ursari si are zece frati. N-a fost niciodata la scoala. Pentru el inchisoarea Tichilesti este sinonima cu alfabetizarea, in doi ani a ajuns in clasa a cincea. Are pe rol un proces pentru reducerea pedepsei. Spera ca la doua treimi din pedeapsa sa fie eliberat. Pana atunci, va continua scoala intr-un alt penitenciar.
Gigi Becali, asteptat la puscaria Tichilesti
Inchisoarea Tichilesti difera, intr-un fel, de celelalte locuri de detentie pentru minori. Este mai aerata, cu spatii largi, gradina si teren de fotbal. Tinerii detinuti i-au scris presedintelui „Stelei” ca sa ii ceara ajutorul. A semnat Constantin Ilinca in numele lor. Vor echipament de fotbal pentru ca ei joaca mereu si acest fapt ii ajuta mult. Ii ajuta sa uite si sa se gandeasca cum fac altii binele. C. Ilinca a construit din lemn „macheta unui sat cu case noi pentru sinistrati, asa cum le-a facut Gigi Becali. Pe terenul de fotbal al inchisorii, barele portilor sunt vopsite in culorile Stelei. Desi, pana acum, Becali n-a dat nici un semn ca ar fi primit scrisoarea tinerilor detinuti, ei asteapta cu rabdare pentru ca timpul e singura lor avere acolo.
Televiziunea si cyber-criminalul infantil
Papa Ioan Paul al II-lea declara in 1994 ca „televiziunea poate face pe membrii familiei sa se izoleze fiecare in lumea lui, sa dezbine. Exista parinti ce se servesc in mod obisnuit si timp indelungat de televiziune ca de un fel de crescatorie de copii”. Pe de alta parte, lumea virtuala a devenit substitutul principal al dragostei parintilor. Razboiul copiilor cu demonii interiori le apare pe ecranul calculatorului ca o forma de exteriorizare a raului si de razbunare: castiga puncte la joc, ucigand virtual, dar in creierul lui cunoaste foarte bine „victima”.
Nota: Cei patru tineri ale caror cazuri au fost descrise mai sus si-au dat acordul scris pentru interviu si fotografiere.
Multumiri: Acest reportaj a fost realizat cu sprijinul „Prison Fellowship Romania” din Cluj, al conducerii Penitenciarului Tichilesti – Braila si al psihologului Aurora Liiceanu.
Cruda statistica a crimei juvenile
Psihologul Aurora Liiceanu s-a intors recent din Italia, de la o conferinta internationala tocmai cu acest subiect, delincventa si sistemul de justitie infantil. Se pare ca a fost ultima actiune a Institutului National de Criminologie, acesta fiind in curs de desfiintare, ca urmare a „reformelor” din sistemul juridic romanesc. Ne-a pus la dispozitie datele centralizate pana in anul 2005, pentru o intelegere mai tehnica a fenomenului infractional. Astfel, totalul minorilor condamnati in 2005 pentru infractiuni contra persoanei a fost de 631 (595 baieti si 36 fete), fata de 772 (712 baieti si 60 fete) in 2003. Dintre acestia, 13 au fost condamnati pentru crime. La infractiuni contra proprietatii, au fost condamnati 5.687 de minori (5.687 baieti, 335 fete), in 2005, fata de 5.526 (5.117 baieti, 409 fete) in 2003. Minorii sunt detinuti in penitenciarele de la Craiova si Tichilesti si in Centrele de reeducare de la Buzias, Gaiesti si Targu Ocna. Interesant este faptul ca in Italia, de exemplu, minorii romani condamnati vin imediat dupa italieni, urmati de marocani si de albanezi. Mentalitatea actuala a sigurantei in spatiul public trece de la „reconcilierea” cu delincventii, la recunoasterea faptului ca lumea e tot mai nesigura: reconcilierea inseamna implicit, incurajare, in timp ce pedeapsa dovedeste pierderea si a increderii, pe langa cea a libertatii. La noi, lucrurile sunt departe de astfel de deziderate.
„Un psiholog la 600 de puscariasi, in medie, asta avem, le vine randul la doi ani o data”, spune Aurora Liiceanu, „iar la Targsor, la 1.200 de detinuti e un psiholog. Ce poate face in afara de a le da buna ziua?”.
Multi copii au fost victime ale abuzului sexual ori violent, in prima copilarie si, mai tarziu, se razbuna ilogic si fara autocontrol. Modelele pentru fete sunt Xena, personajele „smechere” din telenovele sau Shakira.
