Constantin Micau ne explica de ce oamenii din plai nu prea mai cresc oi. La Podeni, din 15.000, de exemplu, abia jumatate mai sunt in gospodarii. Mai mult, de cativa ani, multe din stane raman pustii la vremea verii. "Preturile de achizitie la carnea de oaie, lana si piei, chiar si la lapte sunt derizorii in raport cu munca si cheltuiala cerute de cresterea oilor. Apoi, sunt aberante taxele de pasunat, iar tranzitarea padurilor cu turmele este interzisa. Cine risca plateste scump… De asta turmele sunt mai reduse cu fiecare an, iar pastoritul, cu traditiile si obiceiurile lui seculare, tinde sa devina amintire…” Trist, dar adevarat pentru niste oameni care isi incep ziua de munca in zori de zi, cand oile sunt mulse si apoi, insotite de haitele de caini, ele se-ndreapta spre locul de pascut. De mancat, ciobanii mananca in urma oilor… Asta in fiecare zi pana la Sfanta Marie Mica, atunci cand stanele se sparg si turmele coboara la conace pe acelasi "drum de plaiu”. "Mai mult ne odihnim la pranz, cand oile intra la umbra”, spune Constantin Branzan. "Atunci mancam si noi hrana gatita. Nu va asteptati la cine stie ce bunataturi… Punem dupa aia galetile la strunga si oile vin la mulsul de pranz. Pe la ora patru, iar pornesc la pascut pana pe la ora opt seara. Dupa asta, ciobanii adunati langa foc si antrenati de tuica de prune, din abundenta in zona noastra, deapana amintirile”, adauga omul. Multe dintre amintiri sunt legate de fiarele padurii, care si acum dau tarcoale la conace. Altele sunt legate de comorile ce s-ar afla sub lapiezurile care se gasesc in plai.
