Aflat la adapostul unuia dintre cele mai dezastruoase contracte de privatizare pentru Romania din istoria postdecembrista, investitorul John Perez a inceput sa santajeze autoritatile statului. Obisnuit probabil cu atitudinea mai mult decat ingaduitoare a lui Ovidiu Musetescu, dispus la orice ora sa vanda orice pe mai nimic, presedintele Cross Lander nu poate concepe refuzul AVAS de a semna un act aditional (numarul 12) prin care sa i se recunoasca „investitiile” la ARO.
In acest scop, Perez a incercat sa bage pe gat autoritatilor propria versiune de act aditional, dar initiativa nu a avut succes, desi insistentele lui au batut la usa premierului Tariceanu si la cea a lui George Copos. Nu s-a putut alege decat cu propunerea autoritatilor romane ca problema investitiilor sa fie incredintata Curtii de Arbitraj Comercial (internationala), aceasta urmand a decide daca ceea ce afirma Perez ca a facut la ARO poate fi acceptat drept investitie.
Ultimatum dat de „investitor”
Desi oferta oficialitatilor era cat se poate de rezonabila, Perez a trecut la amenintari si, mai mult, la ultimatumuri, cel din data de 23 septembrie 2005 fiind in fapt si ultimul contact al „investitorului” cu autoritatile romane.
Ultimatumul este transmis AVAS prin intermediul avocatului din Romania: „Actul aditional 12 care a fost prezentat AVAS este singurul act aditional pe care-l vom accepta. Va rugam, de asemenea, sa-l informati pe domnul Lunganu la AVAS (n.r. Corin Lunganu – vicepresedintele pe probleme de postprivatizare) si pe oricare alt oficial al Guvernului ca am facut ultimele eforturi pentru a rezolva disputa dintre Cross Lander si Guvernul roman (…). Aveti permisiunea noastra sa-l informati pe domnul Lunganu ca, in cazul in care actul aditional propus de noi nu este semnat pana la sfarsitul zilei de astazi (n.r. – 23 septembrie 2005), vom inchide fabrica ARO si vom recurge la un litigiu la Curtea Internationala si acest lucru este final”.
Dupa cum prea bine se stie, populatia orasului Campulung „plateste” contractul pagubos semnat de Ovidiu Musetescu. Ceilalti, restul contribuabililor, platim din buzunar „facilitatile” primite de investitorul Perez in schimbul unor promisiuni desarte. Cine va plati insa pentru tupeul si obraznicia acestui investitor care planuieste, de peste Ocean, sa se capatuiasca de pe urma indolentei (coruptiei) unor fosti functionari ori ministri?
