Graba excluderii lui Stolojan din partid arata ca lansarea de duminica a platformei celor cinci da mari dureri de cap liderilor PNL. Motivul este simplu: in momentul de fata, PNL nu are un program si o viziune, se zvarcoleste in lupta personala cu presedintele si numara pe abac procentele care se duc la vale. Opozitia la anticipate si prim-ministeriatul lui Tariceanu par sa fi devenit un scop in sine. In acest context, lansarea unei platforme in contrapartida cu obstinanta politica anti-Basescu a liderilor liberali putea avea rezonanta daca ar fi fost promovata in interiorul partidului. Conducerea PNL, mai precis grupul din jurul premierului, a ales formula radicala, dorind sa-si asigure linistea si sa previna coagularea unor nemultumiri. Succesul acestei strategii destul de simpliste este insa discutabil. Electoratul liberal este departe de a fi incantat de premier, crede in existenta grupului de interese Patriciu si constientizeaza lipsa unei viziuni politice. Stie sa citeasca sondajele, intelege ca refuzul anticipatelor a fost o greseala, ca PNL nu poate merge singur la viitoarele alegeri si ca nu are un candidat propriu de anvergura lui Basescu. Ura conducerii liberale impotriva presedintelui nu este impartasita nici de electorat, nici de membrii simpli de partid. Inlocuirea strategiei politice cu razboiul impotriva lui Basescu si transformarea criticii la adresa lui Tariceanu intr-o crima ce atrage dupa sine excluderea denota o gandire politica doar intr-un singur pas. Eliminarea celor cinci din partid se inscrie exclusiv in acest scenariu.
Pe de alta parte, nici platformistii nu sunt chiar fete mari. Desi o neaga oficial, evidenta o arata: ei au facut politica lui Traian Basescu. In special Theodor Stolojan. Continuand sa critice PNL din spatele castanilor Palatului Cotroceni, Stolojan s-a decredibilizat. Daca voia sa aiba cat de cat succes in partid, trebuia sa demisioneze din functia de consilier. Procentele din sondaje nu-i vin majoritar de la electoratul liberal, care nu a uitat nici sustinerea pe care i-a acordat-o lui Iliescu, nici subita imbolnavire din campania din 2004. Pentru multi din Alianta, Stolojan este un produs expirat, iar ideea unui ” tehnocrat” la guvern nu-i excita. Dar, ca si Basescu, Stolojan nu lor li se adreseaza de fapt, nu pentru ei lanseaza platforma. Scopul este de a atrage exact acest electorat oscilant, indecis, mai de stanga, ca si nemultumitii din PNL, cati or fi ei. De aceea, cei care spun ca Stolojan face jocurile lui Basescu nu gresesc prea mult.
Pentru Valeriu Stoica, lucrurile stau altfel. Fuziunea cu PD, acea mare constructie de dreapta, pentru care a pledat nu de ieri, de azi, si ale carei baze a crezut ca le pune prin Alianta D.A., era un proiect cu viziune pe termen lung. Lui i s-a opus din start grupul Patriciu, care a pledat mereu pentru un PNL tip “balama”, adica mic, vioi si dorit de toata suflarea parlamentara la masa negocierilor. Gustul amar al esecului trece greu. Stoica imagineaza constructii politice, stie sa le puna pe hartie si sa lucreze in culise. Demersul sau este credibil, chiar daca indirect il favorizeaza pe Basescu.
Desi scopurile celor doi sunt diferite, rezultatul va fi unul singur: un PD caruia i se va alatura un varf din sageata liberala, o jumatate de ochi taranist si inca ceva ingredient popular pe deasupra. Asa-zisul partid prezidential va fi o sigla, un soi de blazon. Basescu nici nu are nevoie de mai mult pentru ca PD sa poata merge singur pe liste, confiscand in acelasi timp parte din sim-bolistica Aliantei. Scenariul vehiculat acum de liberali si conservatori asa ar putea arata. Marea necunoscuta este impactul acestei constructii in electoratul Aliantei, pe care Basescu il ignora complet.
