Romania postdecembrista a mostenit, voit si prin inertie administrativa, intreaga filosofie, logistica, structuri si nu in ultimul rand, cadrele DIE si CIE. Aceste structuri, mult supradimensionate fata de ponderea si locul Romaniei in Europa, erau concepute de Ceausescu pentru a raspunde unor obiective si prioritati fara limitari geografice, dupa modelul practicat de marile puteri. Astfel se explica, printre altele, ca Romania are in prezent, potrivit media cca 12.000 cadre, ofiteri de informatii, fata de doar 6000 cat are Franta, cu o populatie de trei ori mai mare si cu un rol incomparabil mai important in Europa si in lume.
In regimul comunist, din care nu reusim sa ne extragem, ofiterii de spionaj din DIE foloseau cu predilectie acoperirea diplomatica, practica valabila pentru toate tarile comuniste, dubland sau tripland schema ambasadelor MAE. Era o practica incorecta, „neloiala”, unanim condamnata de autoritatile gazda, de acreditare a misiunilor diplomatice, dar si de serviciile „corespondente” occidentale, care nu-si puteau permite reciprocitatea. Desigur, si atunci, si in prezent, toate statele includ in schema ambasadelor 1-2 reprezentanti oficiali ai serviciilor de informatii, notificati ca atare autoritatilor locale, dar schemele pletorice ale ambasadelor comuniste, cu spioni acreditati ca atasati economici, culturali, de presa, protocol, consuli, dadeau batai de cap suplimentare „partenerilor” occidentali. Contele de Marenches, fost sef al SDECE, spionajul francez in anii '70, isi exprima contrarietatea cu prilejul descoperirii unor mari afaceri de spionaj comunist pe teritoriul Frantei, contra „cohortelor de spioni acoperiti de imunitate diplomatica”, pe care el ii numea „lasi si poltroni care dezonoreaza spionajul”. Fara indoiala ca vremea spionajului clasic, romantic, pe care-l imagina aristocratul francez, era depasita, dar practicile comuniste spargeau toate tiparele cunoscute, asistand deseori la expulzari masive de personal diplomatic, cum au fost, de exemplu, trimiterea acasa in anii '70 a peste 100 de „diplomati” ai ambasadei sovietice de la Londra, alte cazuri importante fiind cunoscute cu ambasadele sovietice, poloneze, cehoslovace, romane, din multe capitale occidentale, in anii '70-'80.
Astazi se cunoaste, din documente de arhiva, din memoriile gen. Pacepa si ale altor spioni trecuti in Vest, ca Ceausescu intentiona sa transforme in intregime misiunile diplomatice in „antene” DIE, eliminand treptat pe diplomatii reali ai MAE. Acest lucru a fost vizibil, de exemplu, dupa plecarea intempestiva a spionilor DIE de la ambasada noastra din Paris, dupa descoperirea retelei Caraman in 1969. In anii '80, s-a intensificat procesul de preluare a misiunilor diplomatice de catre agentii DIE, inclusiv la nivel de ambasador, fiind cunoscut cazul ambasadorului roman de la Paris trimis acasa neprotocolar, fapt jignitor pentru un stat care se respecta. Era insa perioada izolarii depline a Romaniei, cand nimeni nu mai vizita Bucurestiul, iar Ceausescu era practic evitat.
In perioada la care ne referim, DIE nu a incetat sa se extinda, nu numai prin sufocarea ambasadelor din tarile occidentale dar si – culme a stupiditatii comuniste – dupa model KGB, in ambasade din tarile lumii a 3-a, din Tanzania, Guineea sau Mauritania pana in Bolivia sau Costa Rica. „Diplomati” improvizati, total in pana de cunostinte pentru zona in care erau trimisi, parazitau schemele MAE. Ceausescu stabilise misiuni diplomatice in tari uitate de lume, retea extinsa fara raport cu interesele Romaniei sau cu posibilitatile ei financiare. Aveam misiuni diplomatice in practic toate tarile latino-americane, in timp ce Grecia, de ex., are doar in 4 dintre ele, girand tot continentul; aceeasi situatie in Africa, unde se deschisesera ambasade din Burundi pana in Guineea, desigur toate dotate si cu oamenii DIE, nimeni nu stie de ce.
Este greu de inteles de ce Presedintele Traian Basescu nu declanseaza procesul unei reorganizari reale a serviciilor de informatii externe, dupa modelul occidental, in calitatea noastra de membru NATO si viitor stat membru UE. Reforma acestui serviciu supradimensionat, mostenite de la regimul nedemocratic, antinational si inuman comunist, desi in mare parte intinerit cu cadre noi, se impune cat mai urgent. SIE trebuie sa fie adus la dimensiunea Romaniei dar si la dezideratele unei societati democratice iesite din constrangerile implacabile ale fostului stat politienesc. Raporturile SIE cu MAE necesita si ele analiza si reformare temeinice, la nivelul anului 2005 si al contextului politic general.
