Un lider de partid care spune ca merge fluierand la anticipate minte. Alegerile din octombrie, primele de acest fel din '90 incoace, constituie o proba grea atat pentru Alianta, cat si pentru partidele aflate in opozitie. Inclusiv pentru electorat, care s-ar putea sa intoarca spatele clasei politice cum nu a facut-o niciodata. La ora asta, toti se dau mari si tari, incercand sa-si ascunda grijile pe care opinia publica le-a descoperit de indata ce premierul Tariceanu si-a anuntat intentia de a demisiona. Clasa politica s-a intors pe dos, in fiecare tabara fiind facute calcule cu privire la ce se va alege pana la urma din tentativa curajoasa a primului ministru. La aceasta ora nu se poate vorbi de invingatori sau invinsi de vreme ce nu se stie precis cine cu cine se va logodi pentru a forma o noua coalitie in masura sa sensibilizeze electoratul altfel decat a fost pana in 2000. Este posibil ca si Alianta D.A. sa fie atinsa de virusul orgoliilor politice daca liderii celor doua partide vor scapa haturile din maini in lunile urmatoare. Sunt sanse mari ca unii politicieni sa ceara mai mult decat au avut pana in prezent sau macar sa-si pastreze pozitia in partid avuta in tot acest timp. Uitati-va la esecul lui Radu Berceanu inregistrat la Consiliul National de Coordonare al PD, cand a pierdut functia de vicepresedinte al partidului si o sa-mi dati dreptate. Berceanu si-a acuzat colegii ca au vrut sa-l inlature de la sefie, fapt ce constituie un argument cu privire la tensionarea climatului politic. La randu-le, liberalii au de furca atat cu rechinii din partid, cat si cu „indicatiile” venite de la Cotroceni, presedintele neuitand prima sa iubire – PD. Inlocuirea lui Tariceanu, daca va fi facuta, nu va ramane fara urmari. Frisoanele cele mai mari nu cred ca le au insa conservatorii „imorali”, care au sanse mari sa ramana de caruta, ci pesedistii lui Geoana. PSD vad ca se umfla in pene, dand impresia ca este pe cai mari in conditiile in care calareste o martoaga. Isi da seama de pericol, dar nu poate sa recunoasca situatia ingrata de a se intalni cu alegatorii la alegerile anticipate de frica sa nu rada lumea de el. Singura solutie pe care o are la indemana este sa bata palma cu Voiculescu (sigur va accepta) si, eventual sa curteze PRM. Celelalte aranjamente nu intra la socoteala. Prin urmare, fostului partid de guvernamant nu are cum sa nu-i pese de ce va urma. Prietenii de la Curtea Constitutionala, care au aparat interesele PSD printr-o decizie luata contrar demersurilor facute de Guvern pentru integrarea europeana, se pot considera artizanii crizei politice actuale, cu toate riscurile pe care le implica ea in toate planurile.
