Avem criză economică, guvernul tremură în prag de moțiune, profesorii ies în stradă, societatea clocotește, iar puterea răspunde cu circulare, tăieri și conferințe despre „dialog”. Ce ironie… Curg proceduri, peste oameni care urlă că li se taie viitorul. Profesorii nu protestează doar pentru salarii. Asta e lectura superficială. Ei ies în stradă pentru că au înțeles ceva ce clasa politică refuză să admită. Nu se mai taie din bugete, se taie din rezistența socială.
Văd aici ceva aproape simbolic, în faptul că tocmai profesorii ies acum. Din nou, profesorii. Nu transportatorii, nu minerii, nu o categorie clasic „explozivă”. Profesorii. Adică exact corpul social care, de regulă, se revoltă, dar se conformează, în final și merge mai departe. Dacă până și ei au ajuns la vuvuzele, imaginea excede o problemă sindicală.
Se vorbește despre deficit, despre discipline fiscale, despre „măsuri necesare”. Dar aproape nimeni nu spune că statul încearcă să-și repare propriul eșec, luând din puținul celor care țin instituțiile în viață. Și totul se întâmplă într-un moment în care guvernul Bolojan pare mai degrabă sub asediu, decât la comandă. Moțiunea nu este doar o procedură parlamentară, ci este expresia unei erodări care se vede pe toate fronturile. În economie. În stradă. În încredere.
Dacă lărgim puțin unghiul, vedem că pericolul real nu e, neapărat, că pică un guvern. Pericolul e că începe să se prăbușească ideea că statul mai poate arbitra ceva. Pentru că atunci când ai inflație care mușcă, profesori revoltați, buget în sevraj, nerv social acumulat și putere politică fragilizată, ai un sistem care dă semne de oboseală.
Ministrul a venit printre protestatari și a vorbit despre detensionare. Dar nu poți detensiona o țară cu vorbe, când ai tensionat-o cu decizii. Toți politicienii în funcții vor liniște, deși ajută societatea să acumuleze presiune. România se apropie de acel punct periculos în care profesorul, contribuabilul, antreprenorul și alegătorul încep să aibă aceeași senzație: că plătesc nota unui mecanism care nu mai funcționează. Mai mult, care e surd și orb!
Nu suntem doar în pragul unei moțiuni, ci în mijlocul unei crize de autoritate. Profesorii au ieșit din nou în stradă, înaintea tuturor, nu ca să declanșeze mișcări similare. Ci ca să arate că sfârșitul răbdării a început.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
