Cetatea de suflet a Printului Charles, 700 de ani de la prima atestare documentara

Cetatea de suflet a Printului Charles de Walles, localitatea Malancrav, din nordul judetului Sibiu, sarbatoreste nu mai putin de 700 de ani de la prima documentare, motiv tocmai bun pentru eterogena comunitate a locurilor sa puna la cale o petrecere care a durat patru zile si s-a incheiat duminica.

„Celebratii”

In ciuda vremii nefavorabile, Primaria din comuna Laslea (de care apartine Malancrav) si intreprinzatorii locali au reusit sa retina atentia numerosilor vizitatori ce au tinut sa le fie alaturi la momente sarbatoresti cu o suita de evenimente sociale si culturale care vor ramane pentru mult timp in memoria celor prezenti la „petrecerea celor 700 de ani”.
Programul „celebratiilor” de la Malancrav a inceput inca de miercurea trecuta cu o serie de momente culturale dedicate istoriei satului Malancrav, care este strans legata de aceea a familiei contelui maghiar Apafi, ce a administrat multa vreme locurile, stapanite totusi de o puternica si bogata comunitate de sasi si, mai nou, de aceea a familiei regale britanice, prin puternicele relatii stabilite intre Fundatia „Mihai Eminescu”, patronata de Printul Charles, si cei care stau in localitate.
Pana vineri, cand a inceput fiesta populara, intelectualii satului au avut ocazia sa se laude, la propriu, cu ceea ce are Malancrav mai exemplar: istoria de 700 de ani a locurilor, ale carei urme se vad si astazi si aduc mare mirare in ochii privitorilor, daca este sa ne gandim, spre exemplu, doar la frescele din biserica evanghelica fortificata de la Malmkrog, asa cum se numeste localitatea in limba germana. Mai trebuie spus ca astazi Malancravul ramane un exemplu de buna convietuire intre nu mai putin de patru grupuri etnice: germani, maghiari, romani si rromi.
Unul dintre enoriasii lacasului de cult a vorbit tocmai despre acest subiect, pentru ca ulterior profesorul Ioan Munteanu din Medias sa faca o prezentare desavarsita picturilor murale ce impodobesc interiorul bisericii evanghelice, altadata un lacas spiritual pentru inseninarea a nu mai putin de 900 de suflete de sasi. S-a vorbit, de asemenea, despre istoria legata a oamenilor din Malancrav si aceea a familiei contelui Apafi, in vremurile caruia satul a cunoscut o dezvoltare fara precedent fata de celelalte asezari din zona de nord a judetului Sibiu.

Nunta taraneasca

Nici obiceiurile oamenilor locului nu au fost neglijate, participantii la seria de evenimente de la Malancrav avand ocazia sa se delecteze, alaturi de localnici, la ceremonia unei nunti taranesti si sa se bucure de dansurile populare romanesti, maghiare si sasesti. Vremea nu a tinut cu malancravenii, dar acest mic aspect nu putea sa impiedice serbarea campeneasca sa se dezlantuie vineri, sambata si duminica.
Pe durata celor trei zile de petrecere, gospodarii din Malancrav si satele dimprejur au organizat un „targ al produselor si bucatelor traditionale”, iar duminica, dupa slujba ecumenica oficiata la biserica saseasca, au participat cu totii la un mars cu fanfara si la masa comuna ce urma sa incheie celebrarea celor 700 de ani de istorie. Despre „Marsul cu fanfara” trebuie spus ca este un obicei ce putea fi vazut numai in satele sasesti, la zi de sarbatoare.
Fiecare comunitate de sasi din Transilvania avea o fanfara in care cantau, din generatie in generatie, membrii „vecinatatii” cu talente muzicale recunoscute. La sarbatori religioase importante, la evenimente sociale, la nunti si inmormantari, sasii isi ascultau fanfara cantand. Uneori si duminica, dupa slujba de la biserica, intreaga comunitate, frumos imbracata in straie traditionale sasesti, se aseza in rand: barbati si femei, varstnicii in frunte, iar tinerii catre sfarsitul acestui inedit „lant ai vietii”, si plecau impreuna inspre casa, avand in frunte fanfara.

Urmasul la tronul Angliei, admirator al „vechilor vremuri”

Asemenea traditii puternice au conservat la Malancrav o comunitate eterogena ce a atras atentia Printului Charles de Walles, mostenitorul coroanei britanice si un admirator declarat al „vechilor vremuri”. Printul a fost de cateva ori in zona, iar localnicii s-au obisnuit deja cu ceea ce occidentalii traiesc cu o deosebita intensitate: sa-l vada, cand si cand, la plimbare pe ulitele largi ale satului pe insusi mostenitorul tronului britanic.
Spita regala, la Malancrav, Charles devine unul dintre oamenii locurilor, caruia comunitatea ii respecta intimitatea cu multa discretie si il admira pentru ceea ce, de cativa ani incoace, face pentru toti oamenii zonei cu sate istorice sasesti.
La Malancrav, printul vine insotit doar de prieteni si de colaboratori foarte apropiati si, de fiecare data, vizitele sale au „crescut” asezarea. Fundatia „Mihai Eminescu”, infiintata la Londra si patronata de mostenitorul coroanei britanice, are acum un mare rol in viata comunitatii din Malancrav. Dupa contacte intamplatoare, cu cativa ani in urma, relatiile intre cele doua parti sunt acum mai stranse ca niciodata.
„Mihai Eminescu Trust” (MET) are in derulare proiecte care vor sa ridice din „praful” delasarii simbolurile civilizatiei transilvanene care au fost vechile sate sasesti, cu toate „randuielile” lor bune. La Malancrav, colaboratorii Printului Charles au ajuns in anii '90 si nu au mai putut pleca. Cu timpul au inchiriat si apoi au cumparat acolo o livada si conacul vechi al familiei Apafi, aflate pana in 2000 in proprietatea comunitatii sasesti care nu le mai putea intretine. Livada a fost pusa la punct, iar conacul si alte imobile vechi din sat sunt incluse intr-un amplu program de restaurare.
Merele din livada sunt valorificate la fata locului pentru ca, tot acolo, MET a amenajat, cu echipamente donate de Ambasada Marii Britanii la Bucuresti, o fabrica pentru productia sucului produs din aceste fructe, ce ajunge ulterior pe mesele familiei regale britanice, dar poate fi gasit la vanzare si in multe locuri din tara noastra, in special la Sighisoara. Mai mult decat atat, cu sprijinul financiar al Printului Charles, reprezentantii MET intentioneaza sa se implice in viitor si in restaurarea bisericilor vechi, evanghelica si maghiara, din Malancrav, dar si in dezvoltarea infrastructurii locale, prin asfaltarea drumului de acces in sat, circa 12 kilometri.
In plus, prin intermediul angajatilor fundatiei, trei case sasesti vechi au fost restaurate si sunt acum disponibile pentru activitati de eco-turism. Sunt putine, dar suficiente motive pentru ca micuta comunitate de la Malancrav sa nu uite de unde a plecat si cat de mult datoreaza inaintasilor stabiliti in zona prin secolul XIII, cu atat mai mult cu cat se vede de departe ca intre mostenitorul coroanei britanice si oamenii locurilor s-a infiripat, daca se poate spune asa, o dragoste la prima vedere.