Musulmani din intreaga lume isi exprima, zilele acestea, furia fata de publicarea unor caricaturi ale profetului Mahomed, aparute mai intai, in septembrie anul trecut, intr-un cotidian danez si reproduse apoi, saptamana trecuta, in numeroase ziare vest-europene in semn de solidaritate cu colegii de breasla danezi.
Sentimente de jignire si indignare printre musulmani; stupoare si neliniste printre occidentali fata de amploarea reactiilor survenite Ð reactii ce dezvaluie doua lumi total diferite, separate fundamental de comprehensiunea fiecareia dintre parti asupra setului de reguli dupa care isi ghideaza vietile. O buna parte a lumii islamice ramane colectiva in perceptie si conceptie, incat liderii religiosi si reprezentantii autoritatii traditionale pot impune norme de grup unei societati intregi. Drepturile individuale se inscriu inca pe traiectoria eforturilor depuse spre acceptanta. Iar autoritatea politica nu este inca perceputa ca apartinand poporului, ci ramane apanajul unei surse externe, divine sau al celor ce talmacesc cuvintele Domnului.
Spre deosebire, in partea covarsitoare a Occidentului, conceptul de guvern a devenit unul secular, pe cand rolul religiei este acela de definire a relatiei personale dintre individ si Dumnezeu. Insa si Europa a savarsit separarea puterii bisericesti de cea statala doar prin eforturi enorme si de durata, adeptii modernizarii gasind imboldul si sustinerea necesara in Evanghelia dupa Matei (22:21): „Da Cezarului ce e al Cezarului si lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu”.
Coranul, asa cum este el inteles in mod normal, nu contine referiri la un astfel de fundament pentru o ordine politica seculara, ci isi investeste intreaga putere si autoritate in Mesagerul Domnului, prezentat acum sub forma caricaturizata de danezi. Teologia islamica nu a promovat ideea unei autoritati puse in slujba comunitatii, separate de cea religioasa, pe cand guvernele constitutionale occidentale s-au nascut tocmai de pe urma unei astfel de idei inovatoare. In consecinta, schimbarile politice survenite ca urmare a formarii unor institutii independente si a instaurarii unor legi seculare nu au fost si nu sunt o caracteristica a societatilor islamice.
Este limpede ca multi dintre musulmanii stabiliti in tari vestice sunt de parere ca islamul si figura profetului Mahomed trebuie interpretate exclusiv in termeni islamici. Ministrul de Interne saudit, printul Nayaf, a solicitat Vaticanului sa opreasca publicarea controversatelor caricaturi, oficialul saudit pornind de la ideea ca Vaticanul inca este autoritatea religioasa supranationala si principalul reprezentant al crestinatatii. Alte voci au cerut interventia statului in aceasta chestiune media, dat fiind ca au fost ranite sentimente religioase. Astfel de solicitari denota o intelegere eronata a modului de functionare a Occidentului. In ultimele decenii, aici au avut loc atat procese pentru blasfemie, cat si atacuri dure asupra unor productii cinematografice considerate a-l fi prezentat intr-o maniera inacceptabila pe Isus Hristos. Dar diversitatea culturala si religioasa din Europa, aflata in permanenta dezvoltare si crestere, a permis in cele din urma insasi ridicarea tolerantei la rang de religie. In mod ironic, tocmai unii dintre noii europeni Ð beneficiari ai acestei tolerante Ð solicita acum reducerea acestei libertati la un nivel minim, caracteristic gandirii unora.
Este interesant de constatat ca Marea Britanie a ramas singura mare tara vest-europeana in care nu au fost publicate respectivele caricaturi. Pe 1 februarie, Camera Inferioara a Parlamentului britanic respingea printr-un singur vot lipsa (intamplator, chiar cel al premierului – crezand ca adoptarea legii era sigura, Blair nu s-a mai prezentat in Parlament) un proiect de lege ce incadra insulta adusa unei religii in Codul Penal. In sine, proiectul de lege constituia de fapt o incercare cinica de aplanare a criticilor cetatenilor musulmani fata de rolul jucat de Marea Britanie in Irak, precum si fata de noul pachet de legi antitero. Astfel a fost elaborata respectiva concesie, ceruta de altfel exclusiv de reprezentantii comunitatii musulmane. Actori de comedie ca Rowan Atkinson, binecunoscut pentru intruchiparea personajului „Mr. Bean”, au demarat o campanie de blocare a unei astfel de legi de ingradire a libertatilor civile, Atkinson argumentand ca o data cu adoptarea ei filme de genul „The Life of Brian” („Viata lui Brian”) nu ar mai putea fi produse.
Ministrul de Externe britanic, Jack Straw, a condamnat reproducerea caricaturilor, apreciind gestul ca pe unul „lipsit de respect, insensibil si eronat”. Cu ocazia unor intrevederi avute cu lideri musulmani, oficialul nu va fi avut insa, probabil, timp si pentru a explica motivele pentru care libertatea de expresie este de o atat de mare valoare in Occident. Sub incidenta legii propuse de cabinetul Blair, era foarte probabil ca ziarul danez aflat in prezent „in ochiul ciclonului” sa fi avut parte de un proces penal. De altfel, Danemarca a fost criticata si de purtatorul de cuvant al BBC, Mark Buchanan, pentru a-si fi abandonat „reputatia de tara nerestrictiva, consensuala”, fiind indemnata in cele din urma sa ofere scuzele de rigoare musulmanilor ofensati de pretutindeni.
Dar se impune ca si tarile islamice sa reflecte asupra modurilor, corecte si/sau eronate, de valorificare a religiei lor. In Irak, moscheile pline de credinciosi nu sunt atacate de americani, ci de insurgenti locali Ð iar astfel de varsari de sange nu au provocat pana acum nici un fel de indignare in cercurile islamice. Si nici genocidul musulmanilor de culoare din regiunea Darfur, casapiti de musulmani de origine araba, nu a condus la vreo reactie din partea Conferintei Statelor Islamice, asa cum s-a intamplat acum, dupa publicarea caricaturilor daneze.
Faptul ca un numar atat de mare de oameni ramane indiferent la numeroase si groaznice violari ale drepturilor omului, dar este capabil sa erupa frenetic atunci cand se pune sensibila problema a onoarei sau religiei da enorm de gandit. El releva de fapt o cultura religioasa caracterizata de o serie de trasaturi indiscutabil atractive, dar denota deopotriva o comprehensiune mai degraba medievala decat moderna.
(Partea a doua a articolului va fi dedicata analizei consecintelor acestei controverse asupra Europei.)
