În timp ce autoritățile se ascund în spatele unor manuale de bune practici europene, realitatea ne izbește cu brutalitate: un ucigaș de polițiști a primit bilet de voie spre libertate, chiar din mâna șefului sistemului penitenciar. Peste 1.000 de condamnați pentru omor au testat în ultimii doi ani limitele unei libertăți nesupravegheate, transformând siguranța publică într-un experiment al îngăduinței birocratice, unde semnătura unui șef valorează mai mult, decât un aviz negativ și memoria unei victime.
Este de-a dreptul revoltător să vezi cum „standardele europene” și „reintegrarea socială” devin paravane pentru decizii care sfidează siguranța publică și bunul simț. Cazul milionarului Abdullah Ataș nu este doar o eroare administrativă, ci un simptom al unui sistem care pare să pună confortul condamnaților deasupra datoriei față de cetățeni.
Când șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), Geo Bogdan Burcu, semnează personal o permisie, deși existau avize negative pe circuit, vorbim despre o asumare iresponsabilă. Această decizie a transformat o condamnare de 22 de ani pentru uciderea unui polițist, într-o simplă sugestie de ședere.
Explicația conform căreia aceste permisii ajută deținuții să devină „persoane mai bune” sună nobil pe hârtie, dar realitatea este cruntă: un criminal periculos a dispărut sub ochii statului. Monitorizarea menționată prin brățări electronice este o soluție tardivă; tehnologia ar fi trebuit să fie condiția obligatorie înainte ca sute de condamnați să iasă pe porțile închisorilor.
Ce înțelege familia polițistului ucis în 2015? Mesajul este că, după 10 ani de „bună purtare”, un omor își pierde din greutate, iar statul devine complice la evadarea propriei „reintegrări”.
O reintegrare necesară, dar ea nu trebuie să fie un bilet gratuit către libertate pentru cei care au demonstrat un dispreț total față de viață. Fără criterii stricte și monitorizare GPS activă, aceste permisii sunt doar o invitație la evadare, plătită din siguranța noastră, a tuturor.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube