În aceste timpuri, în care școala românească este dominată de teamă, după ce a fost puternic zdruncinată de experiența pandemiei COVID-19, în care cursurile online mai repede au deconectat elevii de învățătură, în loc să le ofere un plus de viteză, în cele mai multe cazuri, incertitudinea este cu atât mai nocivă, la debutul celui de-al doilea semestru și la revenirea în unitățile școlare.
Am văzut încercări ale ministrului Educației și chiar ale președintelui Klaus Iohannis de a le oferi cât mai multe lămuriri cadrelor didactice, elevilor și părințior despre modul în care va fi reluată activitatea în unitățile de învățământ preuniversitar, deoarece, în mod evident, aici “ruptura” a fost cel mai puternic resimțită de comunitate.
Departe însă ca toate nelămuririle celor implicați direct în școli să fie rezolvate.
Într-adevăr, nimeni nu poate spune că este o sarcină facilă, dar, în același timp, se putea face mai mult.
Din nou însă, ca și în primul semestru al actualului an școlar și ca în cel de-al doilea al celui precedent, ni s-a lăsat impresia că lucrurile ar fi decusr ceva mai bine dacă alți factori, din afara ariei Educației, nu s-ar fi implicat atât de mult în stabilirea planului de organizare a activității în școli.
Nu s-a uitat, și era logic acest lucru, de posibilitatea revenirii, în unele situații, la învățarea online, pentru o perioadă.
În schimb, pare să se fi uitat complet de problemele ce sunt întâmpinate în aceste situații, deoarece, mă simt nevoit să repet, deja de prea multe ori, că Guvernul/Ministerul Educației nu mai face nimic pentru dotarea elevilor din familii defavorizate (măcar pe aceștia, cu toate că, în România, cel puțin pe hârtie, învățământul este gratuit) cu dispozitive digitale.
S-a subliniat importanța prioritizării învățământului primar și al celui preșcolar pentru prezența fizică.
Este adevărat că, cel puțin la clasele foarte mici, copilul are nevoie de prezența fizică a dascălului, pentru a învăța să țină instrumentul de scris corect în mână, spre exemplu.
Deja, de la clasa a III-a, poate nu mai este atât de gravă situația, în toate cazurile, acolo unde există dispozitive digitale.
Vorbim despre puține cadre didactice vaccinate, extrem de puțini educatori.
Copiii mici, prin specificul vârstei, sunt greu de forțat să respecte toate normele de prevenire a răspândiri virusului.
Avem deficit de educatori și riscăm ca, în scurt timp, să ne vedem din nou cu multe școli închise.
Ar trebui prioritizată vaccinarea cadrelor didactice din școlile primare și grădinițe, dar decide Ministerul Sănătății, iar cel al Educației are puține de spus.
