Dana 78 din Portul Constanta, ora 5 dimineata. Soarele inca nu a aparut la orizont, in terminalul petrolier este o liniste desavarsita. Marinarii de la bordul navelor au iesit din cart si dorm in cabine. Un singur mastodont a ramas treaz peste noapte. Cea mai mare nava de salvare este in serviciu continuu. Nu se stie niciodata cand va fi receptionat un S.O.S. din larg.
„Hercules” este unul dintre cele mai cunoscute nume din intreaga marina comerciala. Pentru navigatori, cele opt litere sunt sinonime cu viata, pentru ca, atunci cand te afli pe o nava la un pas de scufundare, pe o mare de gradul 7, cu valuri de opt metri inaltime si zaresti in ceata o prova imensa, neagra, pe laturile careia scrie cu litere mari „Hercules”, inseamna ca poti sa mai speri. „Hercules” nu a abandonat niciodata o nava in pericol.
O zi obisnuita la bord
Pe comandantul Vicentiu Tomita l-am gasit la vapor. Cum in fiecare zi sistemele de stins incendii, comunicatiile si restul instalatiilor trebuie verificate, boss-ul e mai tot timpul la bord. Cu totul sunt 28 de oameni. Marea majoritate, lupi de mare cu state vechi in flota comunista. Trebuie sa ai experienta ca sa poti lucra la bordul lui „Hercules”. „In general, sunt selectati navigatori care au la activ multe voiaje de lunga durata”, ne introduce comandantul in lumea salvatorilor marini. Urcam in cabina, la o cafea. Tare si neagra, asa cum numai marinarii stiu sa o faca. Tomita imi descrie in trei cuvinte nava: „Are 15 ani de serviciu si a fost construita la Galati. Are doua nave-sora, „Grozavul”, apartinand marinei militare, si „Albatros”, care lucreaza pe Dunare. Eu sunt de noua ani la comanda”. „Hercules” se intalneste des cu suratele sale. Iarna sparge gheata pe Dunare impreuna cu „Albatros”, iar „Grozavul” ii acorda asistenta ori de cate ori se solicita acest lucru Marinei Militare. Colaborarea dintre cei trei „monstri” este stransa. Comandantii s-au imprietenit. Dintre toate, cea mai muncita este „Hercules”. Ii cer boss-ului sa-mi enumere operatiunile de salvare la care a participat. Dupa cifra zece, pierde sirul. Au fost multe. Nu le mai tine minte pe toate.
Stapanul furtunilor
Primesc invitatia sa ma alatur echipajului la prima operatiune de salvare. Mi se atrage atentia, totusi, ca 99% din misiunile navei se fac pe mare rea. Echipajul s-a obisnuit. Marinarii sunt perfect constienti ca ei sunt ultima sansa a colegilor de breasla aflati in pericol. „Teoretic, putem iesi in mare pana la furtuni de gradul 10. Pana acum am navigat pe mare rea de pana la gradul 9”, adauga comandantul. Majoritatea navelor comerciale nu se simt prea bine pe furtuni mai mari de gradul 5-6. „Hercules” este insa din alt aluat. Numele i se potriveste foarte bine: 2.388 tone de otel si „muschi”. Doua motoare puternice, de cate 3.300 de cai putere fiecare. Are o autonomie de invidiat, aproape trei luni pe apa fara realimentare. Cam cat un voiaj spre India dus-intors. Este dotat cu doua radare de mare putere si doua sisteme GPS. Din comanda poti vorbi oriunde in lume. Ca orice comandant de nava, Tomita este mandru de „copilul” sau: „Poate sa traga singur o nava de 150.000 de tone”. Adica un vapor de vreo 70 de ori mai mare. Elicele cu pas variabil sunt special concepute pentru tractiune. Viteza pe care o prinde nu este prea mare, respectiv 10-12 noduri, insa poate remorca vapoare cu 8 noduri, ceea ce este o performanta. In plus, are prova intarita. Poate indeplini sarcinile unui spargator de gheata. Poate juca si rolul unei nave de aprovizionare la platformele de foraj marin. Pe scurt, poate sa faca orice. Dar cel mai bine se pricepe sa salveze vieti.
Cosmarul „Mesta”
Cand il intreb despre cea mai periculoasa misiune din viata sa, Tomita nu sta pe ganduri. „”Mesta” (n.r. – petrolierul bulgaresc care a explodat acum vreo patru ani in rada portului, la cativa kilometri de oras, punand in pericol o jumatate de judet). Am lucrat atunci peste 24 de ore continuu, iar nava putea sari in aer oricand. Cand am auzit explozia, ne-am dat seama ca este vorba despre ceva rau si am pornit motoarele. La scurt timp am receptionat mesajul de la Port Control si imediat am plecat spre locul incidentului”, isi aminteste comandantul. Pentru ca este o nava de interventie, „Hercules” trebuie sa-si poata porni repede motoarele. La majoritatea vapoarelor procedurile de atingere a turatiei nominale dureaza cateva ore. „Musculosului” nu-i trebuie decat o jumatate de ora. Cateodata chiar mai putin, pentru ca ridica ancora cu motoarele incalzite pe jumatate si atinge turatia normala pe drum. Cand este vorba de vieti omenesti, secundele sunt aur curat.
Eroii anonimi
„Prioritar pentru noi este salvarea echipajului si abia dupa aceea nava”, mentioneaza comandantul. „Hercules” are la bord o gama variata de echipamente de salvare. Plute, plase, macarale, barci. Il mai intreb pe Tomita daca dupa o noapte petrecuta in larg, pe mare de gradul opt, vine cineva sa ii stranga mana. „Comandantii au multe pe cap, mai ales daca nava lor a avut probleme. Odata ajunsa in port, la bord urca Politia, Vama si alte autoritati. Nu vin personal la noi, insa un mesaj radio ne trimit intotdeauna. O data m-am intalnit in Grecia cu un comandant a carui nava o salvasem de la esuare. Am tractat-o tocmai de la bulgari. M-a recunoscut imediat. Am stat de vorba la o cafea. Mi-a povestit cum s-a intamplat. M-a invitat apoi la el acasa, in Olanda”, ne-a marturisit comandantul.