DEMOCRATIE, cuvant magic, idealizat de unii dar atat de rau inteles si chiar batjocorit de altii. El provine din demos = popor, si kratein = a conduce, in greaca veche.
Adus la moda de revolutia americana din 1776, termenul a facut o cariera stralucita in secolul 20. Cate partide politice din intreaga lume nu se intituleaza democrate sau nu au in componenta denumirii lor si acest cuvant. O grava deformare a fost denumirea pleonastica de democratii populare, a regimurilor de trista amintire din tarile satelite sovietice din Europa de Est, unde bietul popor era departe de a conduce.
La noi, pentru multi, cuvantul a ajuns sa fie interpretat ca insemnand „libertate de a face orice”. De cate ori nu am auzit replica: „Pai ce, lasa-ma in pace, fac ce vreau, acum e democratie”!.
In ultimii zeci de ani Romania a cunoscut mai multe forme de… cratie dar, din pacate,nici una de reala democratie.
In primii 20 de ani ai regimului comunist, conducerea la nivel national o avea o mica clica din fruntea Partidului Comunist, Biroul Politic, compus din 5 sau 7 oameni. Era o POLITBIROCRATIE.
Odata cu consolidarea puterii politice a familiei Ceausescu, situatia s-a schimbat. Vechii fruntasi au fost treptat maturati si s-a ajuns la o noua forma: CEAUSESCOCRATIA.
Dar in tot timpul regimului comunist, in paralel cu formele de conducere la nivel national, au existat forme la nivel mai mic, in regiuni (mai tarziu judete), in institutii si intreprinderi.
Acolo domneau, cu puteri discretionare, clici de sefi mai mici. La judete, taiau si spanzurau primii secretari, mult mai importanti decat ministrii. La nivel de institutie sau intreprindere, atotputernicii erau „baietii de comitet” din „biroul organizatiei de baza (BOB)” (dintre care unii, transformati subit in vajnici anticomunisti, au facut cariera dupa 1989, de exemplu unul de la o judecatorie de sector bucuresteana sau, si mai sus, unul de la Universitatea din Bucuresti).
Se putea vorbi de PRIMSECRETAROCRATIE si de o BOBOCRATIE.
Decembrie 1989 ne-a adus noi forme, „originale” de … cratie.
De-atunci incoace, la nivel national, forte oculte, apartinand fostei Securitati, exercita din umbra, puterea. Sistemul este inteligent organizat si da, pentru ei, bune rezultate. Oameni alesi de ei au luat in mana importante parghii economice si politice, infiltrand printre altele, partidele politice istorice.
Fosti colonei si generali, nu numai ca nu au fost opriti de la orice activitate, trasi la raspundere si supravegheati, dar au pensii enorme, stau adesea in case nationalizate, achizitionate foarte avantajos, trag sforile si, in fond, conduc tara. Este SECUCRATIA!
Dar azi, ca si ieri, avem si forme de conducere la nivel mai mic, dar foarte puternice. Ele se exercita de obicei, cu acordul si sub obladuirea secucratilor.
Spre deosebire de bobocratii vechi, noii potentati au facut averi fabuloase, ceea ce le da un plus de putere si de aroganta.
Tipul unui astfel de potentat este dl. Trita Fanita, fost demnitar ceausist, devenit rapid bogat. Ca el, sunt sute de Triti Faniti. Este TRITOFANITOCRATIA!
Iar cea mai moderna …cratie, este cea a unei generatii mai tinere de ambitiosi, gelosi pe Tritii Fanitii mai batrani, si lacomi de putere economica si politica. Ei se intituleaza „oameni de afaceri”, si cum limba romana li se pare prea vulgara, nu mai pot decat cu titluri englezesti: broker, dealer, trader. Forma tinde sa se intareasca si sa capete tot mai multa influenta. Este MANAGEROCRATIA!
Doamne, cand vom avea oare si o reala DEMOCRATIE?
Dinu G. Ionescu
