În România, haosul a încetat de mult să mai fie excepția, a devenit regulă. Ne aflăm într-o țară în care nu mai miră pe nimeni că avem premieri interimari, miniștri cu mandat temporar, conduceri provizorii la marile instituții și o clasă politică, preocupată mai mult de salvarea propriei imagini, decât de continuitatea guvernării. Nu mai avem un calendar politic, avem un șir de improvizații.
Situația actuală e o combinație de criză guvernamentală, incertitudine economică și inflație în creștere, cu un sistem politic care a pierdut contactul cu prioritățile reale ale țării.
BNR, într-un context de dezechilibru generalizat, a injectat 2 miliarde de euro în piață, într-o singură zi, pentru a stopa deprecierea accelerată a leului. Statul, care a devenit cel mai mare debitor din economie, se împrumută acum la dobânzi uriașe, în timp ce ratingul de țară riscă retrogradarea. În limbaj simplu: România plătește din ce în ce mai scump, pentru propria instabilitate.
Iar instabilitatea nu e doar politică sau economică, ci și instituțională. Lipsa de coerență legislativă, blocajele din administrație, scandalurile din sănătate și educație, fuga investitorilor, toate acestea sunt simptomele unei țări care pare că funcționează pe pilot automat, cu un echipaj fugar și fără plan de zbor.
Efectele se văd deja: creșterea dobânzilor la credite, scăderea încrederii în stat, fuga capitalului, amânarea investițiilor majore. Economia reală suferă, cetățeanul plătește, iar politicienii sunt spectatori, nu actori.
România trăiește de ani buni în regim de avarie, dar 2025 pare să fi spart chiar și standardele precare ale guvernării noastre. Suntem o țară de interimari și de ezitări, în care problemele sunt cronice, iar soluțiile, temporare, pentru că statul devine propriul său risc de țară.
Urmărește România Liberă pe X, Facebook și Google News
