Alegerile din România au ajuns să fie un spectacol grotesc, un carnaval al absurdului în care fiecare își joacă rolul cu un amestec toxic de ipocrizie și disperare
Ne prefacem că avem democrație, dar, în realitate, asistăm la un circ electoral, în care clovnii poartă costume scumpe, iar alegătorii sunt tratați ca niște spectatori obosiți, blazați, reduși la statutul de figuranți anonimi.
Mii de contestații la proaspete candidaturi, liste de prezidențiabili făcute și refăcute, în funcție de emoția străzii, partide fantomă care sunt în Parlamentul de azi, totul pare un scenariu scris de Kafka, dar regizat de Dario Fo. Ridicolul a devenit o regulă, iar logica este, într-adevăr, victima acestui haos calculat.
Democrația noastră suferă nu doar de abuzul de incompetență, ci și de un soi de oboseală colectivă, de o epuizare morală care ne face să acceptăm orice.
Și, poate cel mai grav, cei mulți au încetat să mai viseze. Asta nu e doar o resemnare, ci o renunțare definitivă la ideea că ceva bun mai poate fi posibil. În loc să cerem mai mult, ne-am obișnuit cu puțin, cu firimiturile aruncate de la masa deciziilor. Ne refugiem cinismul în social media, suntem curajoși în limbaj trivial, dar avem o psihologie a supunerii, instaurată în zeci de ani de teatru politic absurd.
România politică nu mai e o țară, e un meci de Liga a 3-a, o colecție de interese de partid. Și, cu fiecare scrutin, în loc să alegem un drum mai bun, pare că ne îndreptăm tot mai sigur spre un punct mort, în care speranța devine un lux, iar gândirea critică, o specie pe cale de dispariție.
Mă tem că noua rundă de alegeri va arăta ca un casting trucat, pentru un spectacol prost organizat, în care regizorii din umbră aleg marionetele, iar publicul are voie doar să aplaude sau să huiduie, fără să poată schimba vreodată distribuția.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
