Domnul Adrian Nastase s-a suparat pe „Romania libera” ca a publicat „lista lui Botos”, referitoare la dosare de mare coruptie in care sunt implicati parlamentari de toate culorile, dar cu o consistenta prezenta PSD. In respectiva lista figureaza si numele sau, dar domnul Nastase sustine ca nu este cercetat, ci doar citat ca martor in dosarul stenogramelor. Ceea ce nu concorda cu documentele aflate in posesia redactiei, pe care le prezentam ceva mai detaliat astazi, fireste cu precizarea ca toate personajele in cauza beneficiaza de prezumtia de nevinovatie. Altceva insa surprinde. Dl Nastase spune ca ziarul nostru il dezinformeaza pe presedintele Basescu publicand listele in cauza, altfel n-ar exista acuzele de coruptie ce i se aduc, mai pe fata, mai voalat, de catre actualul locatar de la Cotroceni. Ma rog, am fi flatati, intr-un fel, sa aflam ca Traian Basescu conduce tara si isi compune discursurile in functie de ceea ce citeste in „Romania libera”, dar cred, sper, ca a trecut vremea in care dosarele erau intocmite sau solutionate in functie de ce scriu sau sustin ziarele. Este treaba Justitiei sa instrumenteze cauzele, la fel cum este dreptul fiecaruia dintre cei vizati sa se apere, fie in instanta, fie actionandu-i in instanta pe cei care inventeaza dosare. Ceea ce nu este cazul aici. Pentru ca nu „Romania libera” a inventat „lista lui Botos”. Dosarele exista, iar presa e libera si are tot dreptul sa informeze opinia publica despre mersul lor, subiectul fiind si punctul central al campaniilor electorale care au dus la schimbarea Puterii. Fiindca veni vorba de campanii, nu-mi aduc aminte sa fi scris ceva presa despre „miliardele de dolari” de prin bancile din sud-vestul Asiei despre care vorbea candidatul Traian Basescu. Probabil, daca ar fi scris, tot ea ar fi fost vinovata. Numai ca acolo nu s-a lasat cu procese.
Marea problema in Romania de astazi nu este presa, ci Justitia, mai bine zis interferenta politicului in Justitie, ceea ce a dus la o coruptie endemica. Faptul ca „Justitia si Afacerile Interne” a fost cel mai dificil capitol de incheiat in negocierile de aderare demonstreaza tocmai nevoia de restructurare din temelii a domeniului. Procesul pare sa fi inceput, dar foarte greu si cu nenumarate dificultati. Mai e drum lung pana la o functionare normala, care sa aduca si presa in situatia de a consemna mersul anchetelor, nu doar de a dezvalui fapte de mare coruptie, dupa care se asterne linistea. Sau, mai grav, singurele procese demarate sunt cele impotriva ziaristilor care au indraznit sa faca respectivele dezvaluiri. Nu intamplator, dupa cincisprezece ani de democratie „originala” traim intr-o tara de amarasteni, dar cu cei mai multi milionari in dolari din fostul „lagar socialist” (cu exceptia Rusiei).
Din pacate, si acum observam ca in multe dosare implicand nume sonore instrumentarea e rudimentara sau cauza e periferica. Mai mare e scandalul cu iz populist. Intarzie sau se impotmoleste abordarea uriaselor cazuri unde, cu contracte „in regula”, dar devastatoare pentru finantele pubice, semnate de inalti oficiali platiti din acelasi ban public, s-au irosit sau sunt pe cale a se pierde zeci sau chiar sute de milioane de dolari ori euro. Circuitul banilor poate fi verificat, exista si legi si organisme abilitate s-o faca, pentru ca asemenea sume nu s-au livrat cu sacosa sau cu portbagajul. Numai ca despre aceste contracte, multe cu clauze „secrete” – ca tot e vorba de banii amarastenilor -, nu prea se vorbeste. In schimb, se vehiculeaza tot felul de cauze subtiri sau de declaratii fulminante ce risca sa duca in derizoriu o campanie anticoruptie serioasa. Si sa se lase doar cu procese impotriva ziaristilor. Ca daca n-ar fi scris ei despre coruptie, ea n-ar fi existat.
