Cand am intrat in rezistenta anticomunista, eram student la doua facultati, la Agronomie, la Cluj, si la Scoala de Inalte Studii Economice de la Brasov, in anul ultim, anul lV. Aveam lucrarile de licenta pregatite, asteptam doar sa-mi dau licenta. Nu am putut sa fac insa acest lucru si in momentul de fata sunt inca student, asa ca ma socotiti ca atare. Am implinit 80, mai maine 81 de ani, si am dat si in mintea copiilor, mi-am scris si amintirile din copilarie.
Sa nu ma priviti ca pe un aventurier sau vreun iubitor de intamplari palpitante… Daca am dorit ceva in viata a fost sa traiesc si eu macar catva timp liber.
Rezistenta a inceput dupa 23 august 1944. Era o lupta in spatele trupelor sovietice, ca sa se extraga din zona respectiva cati romani vor putea mai mult. S-au incadrat in aceasta actiune si tineri sub varsta armatei si ei sunt cei care au facut pana la urma rezistenta, pentru ca a durat mai mult, din 1944 pana in 1990. Socotiti si dumneavoastra: unii au devenit maturi in lupta. Deci atunci a inceput rezistenta. In restul tarii rezistenta a inceput din 1947, '48, mai ales '49 si pana in 1961-1962. Trebuie sa retineti ca erau oameni seriosi, normali. De exemplu, Aldea, fost ministru de interne, din 1944, in primul guvern de dupa 23 august, s-a socotit dator sa organizeze o rezistenta impotriva ocupantului si a alcatuit acea organizatie “Sumanele negre”, imediat dupa razboi, in 1945. Asta ca simpla informatie.
Acum sa va spun de ce am pornit aceasta rezistenta. Cred ca aproape nu mai este nevoie sa precizez: comunismul pentru noi a fost ceva strain sufletului romanesc, bunului simt si la tot ceea ce era normalitate in viata noastra, era ceva ce nu puteam concepe si accepta la noi acasa… Eu cred ca nu a fost roman care sa nu inteleaga pana atunci ce este comunismul. Eu am auzit, eram copil, am auzit multe. Am ascultat povestind chiar oameni care au fugit din Uniunea Sovietica incoace, trecand cu o barca Marea Neagra sau Nistrul. Imi aduc aminte de un vecin care povestea cum au intrat autoritatile in curte si i-au luat toate alimentele pe care le-au gasit… “Cum sa intre, ma?! Pai ii dai in cap, in curte la tine nu are voie sa intre”! Era o lege despre care omul nu putea pricepe ca putea fi calcata.
Rezistenta s-a intins ulterior in toti muntii Romaniei, si nu numai in munti. A pornit din Bucovina, coborand prin Muntii Dornei. Sunt grupuri multe acolo, apoi in Muntii Vrancei, in Banat si am avut chiar si in Muntii Dobrogei, carora numai munti nu le poti spune.
