Mos Nicolae, sau Sannicoara, cum este cunoscut in traditia populara, vine in aceasta seara, calare pe un cal alb de nea, aducand daruri pentru copiii cuminti, sau o nuielusa pentru cei neascultatori.
Toti copiii il asteapta si isi pregatesc ghetutele sau cizmulitele, adica cele mai incapatoare incaltari, pe care le asaza la fereastra, pentru ca Mosul sa le puna inauntru cat mai multe bunatati. Spre deosebire de Mos Craciun, pe Mos Nicolae nu l-a vazut nimeni, niciodata. Dar se stie ca prima zapada va cadea atunci cand el isi va scutura barba cea alba. Si, desi nevazut, el poate fi totusi zarit doar in noaptea de Anul Nou, cand se deschid cerurile, si Sannicoara sta la masa, de-a dreapta lui Dumnezeu. Pazitor al Portii Cerului dinspre Apus, Sannicoara vegheaza ca Soarele sa nu fuga de pe cer si sa lase lumea, vesnic, in stapanirea Iernii. Bun si iubitor de copii si de oameni sarmani, Mos Nicolae prefigureaza victoria Binelui asupra Raului. Pentru ca el vine la doar sase zile dupa Sanandrei care, se stie, aduce cu el Noaptea Strigoilor care primejduiesc lumea si doar Sannicoara cel victorios (dupa cum ii spune si numele – „nikao” in lb. greaca inseamna „a invinge”) indreapta rostul firii spre Nasterea Domnului, a Luminii si a Vietii.
Cu Mos Nicolae incepe lungul si stralucitorul sir al Sarbatorilor de iarna. Pe 6 decembrie, crestinii il comemoreaza pe Sfantul Nicolae, Episcop de Myra, din sec. II d.Hr., renumit ierah al Bisericii care, prin credinta si iubire de Dumnezeu, a faptuit multe minuni. Salvator al corabiilor si al marinarilor naufragiati, Sfantul Nicolae a ramas in legenda mai ales prin darul de bani pe care l-a facut celor trei surori, fete sarace, pe care, cu cate o punga de galbeni, le-a ajutat sa se casatoreasca si sa traiasca in cinste.
