Era de așteptat ca anul hiperelectoral 2024 să aducă cu el multe dintre nelipsitele dezvăluiri pe surse privind matrapazlâcurile electorale. Tendința e ca atunci când nu se vorbește de ceva, oamenii să aibă impresia că acel ceva nu mai există sau că se manifestă timid. Nu e timpul trecut, deși s-a intrat pe ultima sută de metri a podului ridicat doar pentru defilarea electorală și care apoi va fi dărâmat.
Strategia podurilor provizorii seamănă doar aparent cu cea a lui Napoleon, care a ridicat două peste Berezina, pentru a se salva alături de nucleul supraviețuitor al armatei imperiale și pe care le-a distrus apoi din calea urmăritorilor săi cazaci. Au murit soldați de-ai săi și la ridicarea podului, și la distrugerea lui. Totul pentru a-l salva pe marele Împărat, care realizează ultima fentă de geniu strategic din cariera sa militară, chiar dacă de data aceasta nu e un dribling tactic de cucerire, ci de supraviețuire.
Nu e cazul politicienilor noștri, care sunt arhitecți și strategi de carton și care sunt obișnuiți cu minciuna lașă, nu cu riscul asumat. Nu e o exagerare să spunem că partidele în România, atunci când sunt la putere, controlează aproape întreaga societate. De fapt, partidele rămân principalii angajatori și stăpâni în România, nu doar prin forța pe care o au de-a distribui joburi în administrație, deconcentrate, departamente și regii de stat, ci și prin tentaculele imense pe care le pot încolăci peste mediul privat.
Un penal fugar, care de aproape patru ani stă departe de țară și de pușcărie, devenise la un moment dat un mare maestru de acțiuni electorale de mare ”ținută ideologică”. Fiindcă făcea parte din PDL, care avea trecut și de stânga, și de dreapta, omul înșfăca cu ambele mâini pentru a putea furaja electoral partidul.
Fostul secretar general adjunct al PDL, Marian Zlotea și fost președinte al Autorității Naționale Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) era un expert în marketing electoral. Practica era una simplă, angajații instituției erau trimiși pe teren pentru a colecta șpagă de la supermarketuri, în schimbul unei protecții și a evitării amenzilor. Plata se făcea și prin bani, contracte fictive, dar și cu marfă, gen cârnați și mici, folosiți pentru pomenile electorale.
Alți mahări politici au amenințat de-a lungul timpului directorii de stat, că plătesc cu funcția dacă nu se mobilizează electoral exemplar. N-au scăpat nici preoții de amenințări, șantajați în punctul lor vulnerabil, preotesele.
Privind la cartoanele politice cu NATO, UE, am putea trăi acum cu iluzia că aceste practici, dacă nu au dispărut, sunt excepția. Orice marafet politic se bazează astăzi pe invocarea planului mare. Avem război la graniță, război în Orientul Mijlociu, reconfigurarea ordinii mondiale, așa că stați jos și mâncați ce vă dăm noi.
Același vicleșug, dar pe stil moldovenesc, ”limba dulce, cur viclean, caracter de moldovean”, îl vedem și peste Prut. Nimic despre corupția electorală și practicile oneroase primitive. Nu auzim decât oda bucuriei europene, amenințarea rusă, geopolitică moldovenească la nivel de superputeri într-o țară la care rușii se uită mai degrabă ca la o podgorie.
Rezultatele electorale din Moldova confirmă o realitate dureroasă: Basarabia e un proiect eşuat, ca şi România. De fapt, lucrurile se leagă. O Românie neputincioasă nu se poate impune într-o societate, parte rusificată, parte autoexilată, ca forţă de muncă ieftină în Occident. Demersul de Integrare Europeană are o valoare pur politică. Cel mai concludent exemplu e cel al României. Aşa că se va repeta scenariul cu aderarea nemeritată a României, doar că a lor va fi chiar mai puţin meritată. Democraţia de faţadă, formal instituţională, în spatele căreia sunt nişte grupuri mafiote, poate duce la o degradare a vieţii şi la o nesiguranţă menită a-i face pe oameni să prefere inerţia sistemelor autoritare.
Însă e bine de spus că şi politicienii partidelor democrate din Moldova au şi altceva mai bun de făcut toată ziua, decât sus cu Moldova în trenul politic Eurostar, unionismul şi alte asemenea frumoase vorbe. Sunt afaceri şi-n Moldova, sunt reţele mafiote ce tranzitează din Rusia, iar dacă ţara se deschide, încetul cu încetul va veni şi mafia din Europa. Lucrurile trebuie privite realist, dincolo de coarda patriotică întinsă prea tare de harfagiii politici de dincolo şi de dincoace de Prut. Republica Moldova nu va intra în Europa cu gândul la unire. Şi dacă stăm bine să ne gândim, unire cu cine? Cu România, care trăieşte momentul ei maxim de dezbinare istorică şi de sărăcie? Noi nu putem sta uniți între noi, unde să ne mai unim și cu alții.
În Republica Moldova s-a deschis de ani buni o piaţă virgină şi pentru şacalii îmbogăţiţi în aceşti ani de tranziţie românească spre nimic. Da, din punctul acesta de vedere, există unire în forma continuată a corupției. Unitate deplină între mafioţii de dincoace şi de dincolo de Prut. Pe podul peste Prut circulă buchete de bancnote, nu de crizanteme.
