În weekend, în timp ce-mi petreceam, ca o româncă adevărată, în bucătărie, timpul liber – sau ceea ce ne mai rămâne după ce muncim cu spor pentru societatea noastră de tranziţie, capitalistă, sau cum s-o mai fi numind ea! -, aud la televizor cum că tineretul pedelist şi-a ales liderii în nu ştiu ce şedinţă, congres.
Curioasă să văd cine îmi va „stabili” viitorul – că cine mi l-a stabilit până azi am văzut – am dat fuga la televizor. Unde, ce văd? O paradă a modei în toată regula, de un prost gust inimaginabil. Simţul esteticului era inexistent, cunoaşterea tendinţelor era zero, dar dorinţa de cucerire şi mărire extrem de vizibilă. Fustele mini, unele mini de tot, erau foarte în trend şi gândul mi-a fugit imediat la versurile spuse cândva de minunatul artist care a fost Florian Pittiş: Nu contează cât de lung ai părul, ci contează cât şi cum gândeşti.
Cu speranţa că nu contează cât de scurtă îţi este fusta, ci contează doar cât şi cum gândeşti, am aşteptat să le aud pe domnişoarele pedeliste argumentând intrarea lor în politică şi ce vor ele să facă pentru această ţară. Speranţa mi-a fost repede spulberată, pentru că aspiraţiile politice ale tinerelor viitoare făuritoare ale politicii erau direct proporţionale cu lungimea fustelor şi cu bunul gust de care dăduseră dovadă când se îmbrăcaseră. Viitor de aur ţara noastră are… Oare?!
