0.4 C
București
vineri, 27 decembrie 2024
AcasăSpecialMuzeul Mineritului, singura atractie din Petrosani

Muzeul Mineritului, singura atractie din Petrosani

» Orasul Petrosani exista pe harta turistica a tarii doar ca punct de trecere spre Parang, Straja sau Pasul Valcan.

» Chiar daca sare discret serialul venirii minerilor la Bucuresti, Muzeul Mineritului este cea mai consistenta oferta turistica a orasului.

» Singurele care au "prins" sunt terasele, care sunt deschise una langa alta si au un design tras la indigo.

Municipiul Petrosani nu este o zona atractiva pentru turisti. Daca nu ar exista statiunea Parang sau daca nu ar fi o "trecatoare" spre statiunea Straja sau Pasul Valcan, probabil ca multe persoane ar uita definitiv ca exista pe harta tarii aceasta localitate preponderent miniera. si acest lucru il stiu probabil si comerciantii, pentru ca putine sunt orasele tarii unde nu poti gasi nici macar un produs de artizanat cu specific local, care sa poata fi cumparat si daruit pe post de suvenir.
Municipiul Petrosani se intinde pe aproape 20.000 de hectare, iar relieful este extrem de denivelat, specific zonei montane, cu defilee pe traseele Jiului de Est si al celui de Vest. Favorizata de relieful Carpatilor Transilvaneni, Valea Jiului ofera un cadru natural unic, de care beneficiaza, sau cel putin asa ar trebui, si cel mai important oras al Vaii Jiului.  Pentru un turist care ajunge in zona, oferta este destul de putin diversificata, daca acesta nu este un impatimit al muntelui. Principlul obiectiv, care merita vizitat, este "Muzeul Mineritului", infiintat in 1962, ca un omagiu adus muncii minerilor, evocand istoria mineritului si a dezvoltarii tehnicii miniere de exploatare a  carbunelui. Muzeul contine 7 sali distincte. In prima sala a muzeului sunt expuse imagini din zona Vaii Jiului si tot aici se afla tabloul ce o reprezinta pe Sf. Varvara, ocrotitoarea ortacilor. In sala a doua sunt prezentate vechi unelte de lucru, cum sunt tiul (tarnacop), stufarul (pentru insemnarea lucrarilor miniere), amnare (brichete de aprins capsele), ventilator manual, aparat de salvare cu burduf, lopeti, sape sau secure. De asemenea, sunt expuse o serie de esantioane fosiliere si fotografii de epoca, precum si exponate despre concesionarea perimetrelor miniere, salarizarea la finele secolului al XIX-lea. Documentele si materialele vechi, care vorbesc despre inceputurile mineritului in Valea Jiului, sunt expuse in doua sali distincte, in timp ce alte doua incaperi vorbesc despre greva minerilor din 1929 de la Lupeni, solidalizarea minerilor in luptele muncitorilor din 1933, inceputul si desfasurarea grevei din 1941. Cea de-a saptea sala cuprinde importante materiale ilustrative si machete ce evoca dezvoltarea tehnicii miniere din Valea Jiului in perioadele 1944-1945, 1965-1968, 1968-1977, 1977-1989. Muzeul are insa o lipsa majora: nici macar un exponat nu "vorbeste" despre celebrele mineriade, care au facut cunoscuta Valea Jiului in intreaga lume.
In Petrosani putine lucruri s-au dezvoltat in anii de dupa Revolutie, municipiul parand incremenit in timp, fata de alte zone ale tarii. Mai curat ca altadata si ceva mai cochet, Petrosaniul duce lipsa de investitori reali care sa conduca la cresterea economica a zonei. Singurele care au "prins" in orasul muncitoresc sunt terasele, deschise una langa alta, formand un adevarat lant, mai ales in zona centrala. Nici una nu duce lipsa de clienti, desi multe par trase parca la indigo. Se pare ca, in lipsa unor idei proprii, proprietarii acestora s-au inspirat unul de la altul si toti din alte zone mai rasarite. Oricum, e singurul loc unde setea intr-o zi caniculara de vara poate fi astamparata, mai ales ca in Petrosani nu exista nici macar o cismea stradala functionala.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă