» Arhitectul spaniol Jordi Querol Piera crede ca mai importanta chiar decat arhitectura de exceptie este planificarea urbana: cateva cladiri valoroase intr-o zona prost planificata nu fac orasul mai bun.
» Prezent la Anuala de la Bucuresti pentru a vorbi despre arhitectura Barcelonei, Jordi Querol Piera, vicepresedinte al Consiliului European al Arhitectilor, a inceput prin a cere scuze audientei ca este atat de indragostit de orasul sau.
» "M-am nascut aici, am trait si am muncit aici si probabil ca nu voi parasi acest oras niciodata", spune fara complexe arhitectul catalan acum, cand arhitectura internationala se afla intr-o perioada de globalizare fara precedent.
Ajutat de proiectii cu fotografii si harti vechi, Jordi Querol Piera a vorbit despre evolutia celui de-al doilea oras spaniol, cu o populatie de un milion si jumatate de locuitori, de pe vremea cand era o mica colonie romana imprejmuita de ziduri. Desi Jordi Querol Piera s-a aflat pentru prima data la Bucuresti si nu cunoaste orasul, i-am pus cateva intrebari incercand sa invatam mai multe din arhitectura si istoria Barcelonei.
» Ati vorbit despre cateva momente extrem de importante pentru arhitectura Barcelonei, precum organizarea Expozitiei Mondiale din 1888 si a Olimpiadei din 1992. A fost si aderarea la Uniunea Europeana un astfel de moment.
Nu in mod direct. Dar in istoria recenta, dupa 40 de ani de fascism, Spania a fost o tara oarecum izolata, care nu se mai afla la primul nivel din punct de vedere cultural. Aderarea ne-a deschis usile si din punct de vedere economic si politic si cultural. Acest lucru a dus si la revitalizarea arhitecturii spaniole.
» Ati mentionat faptul ca v-ati facut studiile in anii ’60, in timpul dictaturii fasciste. Ce parere aveti acum de-spre arhitectura totalitara, este la fel de condamnabila ca totalitarismul?
Trebuie sa tinem minte si sa discutam despre lucrurile acestea dramatice pentru a nu le uita niciodata. Fascismul taie legaturile cu trecutul, distruge istoria, trage un val asupra ei, pentru ca din trecut ne putem da seama ca fascismul este oribil; noi, cei care aveam norocul sa fim la facultate, aveam ochii deschisi in privinta istoriei.
» Dar credeti ca exista arhitectura publica de valoare creata in aceasta perioada, arhitectura fascista?
Nu, exista cativa arhitecti populari care au creat opere de valoare. Dar aceasta este, mai degraba, o exceptie, orasele sunt altceva. Barcelona este un exemplu bun din punctul aceasta de vedere, toti marii arhitecti sunt prezenti in aceasta perioada cu operele lor individuale, dar orasul inseamna mai mult decat aceste cladiri singulare. Orasul este creat prin nenumarate lucrari anonime, care nu sunt extraordinare, dar sunt bine realizate. Ei bine, fascismul creeaza orase oribile; monumentalismul acestei arhitecturi, cum puteti vedea inca la Milano arhitectura creata de Mussolini, este complet nebunesc. La fel este si arhitectura comunista de aici, o pot mirosi. Am facut doar un drum de cateva minute prin oras, dar o pot adulmeca – toate aceste cladiri urate vorbesc despre un trecut despotic.
» Ce ati vrea sa vedeti in Bucuresti, exista vreun loc anume unde ati vrea sa mergeti?
Din pacate, nu am decat aceasta dupa-amiaza la dispozitie, pentru ca trebuie sa ma intorc la Barcelona. Dar mie imi place sa miros orasele, acesta este un lucru pe care oamenii ar trebui sa il inteleaga, un oras trebuie simtit fara ajutorul unui ghid sau al cartilor si al hartilor, asta va recomand sa faceti si in Barcelona.
» Sunteti vicepresedintele Consiliului European al Arhitectilor. Cu ce se ocupa aceasta institutie?
Este o organizatie la nivel european, condusa de un consiliu din care fac parte membri din fiecare tara a Uniunii Europene. Ne ocupam, in primul rand, cu probleme comune ale acestor tari; spre exemplu, daca Parlamentul European incearca sa treaca o lege, sub forma unei directive, care priveste cerintele minime pentru a putea fi arhitect in Uniunea Europeana, noi facem lobby in aceasta privinta pe langa politicieni, atunci cand se poate. Incercam sa facem cat mai usor pentru un arhitect din Romania, de exemplu, sa mearga sa lucreze pentru un client in Spania sau Lituania sau oriunde si viceversa.
» Barcelona era la inceputul erei noastre o colonie romana numita Barcino, grila de strazi tipic romana fiind inca recognoscibila astazi. Orasul medieval, de asemenea, imprejmuit de ziduri, s-a dezvoltat neregulat in jurul celui roman, fiind de cateva ori mai mare decat acesta. In 1850 zidurile orasului medieval au fost desfiintate pentru ca Barcelona sa fie extinsa printr-o noua grila regulata de strazi, care a pus bazele dezvoltarii viitoare a orasului, pana in prezent.
Desi a cunoscut lungi perioade de declin, arhitectura Barcelonei este fabuloasa, ilustrand curente artistice majore, de la goticul catalan pana la arhitectura modernista Art Nouveau, al carei reprezentant de marca este Antonio Gaudi, si la arhitectura contemporana futurista. Foarte compact si destul de dens, orasul are, de asemenea, multe probleme, de la traficul congestionat la lipsa spatiilor verzi si prezenta fostelor arii industriale si a cartierelor foarte sarace. In ultimii ani Barcelona a suferit cateva reamenajari radicale, realizate cu prilejul a doua evenimente internationale, Jocurile Olimpice din 1992 si Forumul Cultural Mondial din 2004.
